Militia Spirituala

…zic câte unii că Lipscanii și-au luat numele de la temirice negustori de prin părțile Leipzig-ului. Și mda… cam atâta unitate în diversitate! Se pare totuși că până și acum 20 de ani „negustorii” ăștia ne țineau seama mult mai bine decât ne-am fi putut gândi, preocupați mai mult de ce pături punem pe noi sau de ce gheare semi-congelate mai servim copiilor la cină:

Demonstrație în Leipzig pe data de 20 Noiembrie 1989 (din seria demonstrațiilor de „Luni”). Nicolae Ceaușescu și Milos Jakes erau liderii comuniști ai României și Cehoslovaciei în 1989. După ce și Egon Krenz vine la putere, numărul demonstrațiilor și al participanților explodează pur și simplu. Între 16 și 22 Octombrie au avut loc 24 de demonstrații cu un total de 140.000 de participanți iar între 23 și 30 Octombrie au avut loc 140 de demonstrații la care au participat 540.000 de oameni din foarte multe orașe și orășele ale RDG. Noi dormitam încă!

Românii au de multe ori impresia că dacă au vărsat ceva sânge, gata: fronda lor e și cea mai cu moț din tot Blocul Estic! Condoleanțe celor trecuți la cele veșnice, dar istoria s-a scris totuși prin alte părți.

În primele 6 luni ale anului 1989, peste 100.000 de oameni au aplicat pentru a emigra în Germania de Vest (în România începea un an și mai abitir draconic decât cel anterior… intelectualii post-decembriști, „disidenții de ieri”, tăceau mâlc!). Cohortele astea de oameni nu mai întrezăreau niciun viitor în RDG și își pierduseră toată încrederea în politicieni. Zeci de mii au părăsit țara în timpul acelei veri. Mulți au căutat refugiu în legațiile Vest germane din Praga, Budapesta, Varșovia sau Berlinul de Est.

...............................................................................................................................................................................................

În Mai 1989, Ungaria a început să-și dezafecteze instalațiile de la granița cu Austria. Media Vest germane au relatat pe larg evenimentul, producând astfel cel mai mare val de emigrări din istoria RDG. Zeci de mii, în special tineri, au părăsit RDG în timpul vacanței de vară, traversând rute ale statelor vecine din Blocul Estic. Având încă vii în memorie rezultatele falsificate ale alegerilor din 7 Mai 1989, ei au ales atunci să voteze „cu picioarele” (emigrând). Din ce în ce mai mulți oameni escaladau gardurile și zidurile supra-aglomeratelor ambasade ale Germaniei de Vest. Pe 30 Septembrie 1989, ministrul de Externe Vest german – Hans-Dietrich Genscher, a făcut la Praga mult așteptatul anunț prin care toți aceștia urmau a fi primiți în RFG. Plânsetele de fericire ale refugiaților au acoperit pur și simplu vocea ministrului…

Lipsa de reacție este și nu este scuzabilă, hermeneutica pe marginea istoriei nu e decât sterilă atunci când caută sensuri fundamentale… cu toate astea, un tip de simbolistică rămâne inatacabil: cei puțini scriu istorie pentru cei mulți! Cei mulți creează butaforie pentru cei puțini!

În iulie 1990, cancelarul Vest german – Helmut Kohl (dreapta), ministrul de Externe Vest german – Hans-Dietrich Genscher (stânga) și șeful sovietic de stat – Mihail Gorbaciov (centru), s-au întâlnit în Caucaz. Discuțiile au condus la un decisiv pas înainte în ceea ce privea negocierile internaționale legate de reunificarea germană.

Oare ce făceau Helmut, Hans ori Mihail când erau mici? Se gândeau ei cumva că or să scrie istorie? 3 băieți aparent normali care probabil că trăgeau cu praștia după fetele vecinilor. Nimeni nu va ști vreodată ce monstru sau ce înger internațional va sfârși prin a fi!!! Băieții ăștia relaxați din poză au schimbat Cursul…

Apoi… viața e o morișcă maniheistă în care extremele caută să se aneantizeze reciproc! Totuși, fără să ne dăm seama, luăm de cele mai multe ori același metrou, înspre o aceeași direcție... Dacă toleranța are nevoie de un cernoziom prielnic… atunci e prea posibil ca singurul loc în care aspra istorie și reconcilierea fac casă bună, să fie Berlinul:

Într-o lume în care se caută:

Soluția pare să stea mereu în porți:

Viitorul pare să fie, cu puțină grijă, asigurat de tineri:

Iar vechile alergii pot fi mereu ameliorate:

Miliția Spirituală a fost în Alexanderplatz și a constatat că la 20 de ani de la prăbușirea unei inepte orânduiri, oamenilor încă le pasă. O constelație de ziduri alegorice, descriptive, stau mărturie unei istorii din care cu toții ne tragem. Cu regret constatăm că morții celei mai sângeroase răsturnări de regim din Europa sovietizată sunt eclipsați de circul unor alegeri așa-zis libere. Nu, domnilor! Nu, doamnelor! Nu vrem să sărbătorim 20 ani de când ni s-a permis absenteismul. Vrem să sărbătorim, aidoma Berlinului, 20 ani de libertate! La vremuri noi, oameni noi! Așa să ne-audă… normalitatea ;)