Home | | Enclava de pe deal

Enclava de pe deal

Autor:Marius Tudor

| 28.10.2010

Oricât de spirituali am fi, sunt anumite glume pe care nici măcar o miliţie spirituală nu le poate gusta. Iar atunci când sursa de anecdote proaste este comportamentul oficial al instituţiei Parlamentului, zâmbetul ne piere pe de-a-ntregul. Sau să fi fost crivăţul care, manifestând la rându-i un comportament securist, a bătut fără încetare şi ne-a împiedicat să ne amuzăm de kafkanismul situaţiei în acea oră şi jumătate cât am aşteptat să putem intra într-o instituţie în care aveam, teoretic, aprobare să intrăm? Discuţia rămâne „dăşchisă”, cum ar spune primarul Oprescu. 

„Epopeea” accesului în Palatul Parlamentului Republicii Casei Poporului în ziua discutării moţiunii de cenzură ne-a făcut să ne simţim ca nişte infractori, deşi participam la un demers legal şi moral.

Neputând ignora faptul că există două Românii, una enclavizată la Parlament şi alta în afara lui, majoritară, iar cei din afara enclavei contribuie o dată la patru ani la prezenţa parlamentarilor în acel „spaţiu în afara timpului”, aceştia se duelează doctrinar în văzul lumii şi discută clientelar când iau decizii. Evenimentele de mai jos sunt prezentate, aşadar, ca o desfăşurare firească a unei acţiuni de promovare a libertăţii de exprimare (non-violente) într-un microcosmos care funcţionează alimentat exclusiv de principiul cointeresării de grup ce are ca obiectiv accesul la resurse. Fiecare poate trage propriile concluzii. 

Jandarmul la plimbare (prin Parlament). 

Starea de asediu sub care s-a aflat clădirea Parlamentului în dimineaţa zilei de 27 octombrie s-a resimţit şi la porţile sale. Ţinuţi în frig de îndârjirea unor birocraţi care se încăpăţânau să nu pună o ştampilă pe o aprobare deja primită, am fost pe deasupra şi „mutaţi disciplinar” pe trotuarul de vis-a-vis de intrarea la Senat de către tinerele vlăstare ale Jandarmeriei pe motiv că încurcam circulaţia (noi fiind cinci oameni strânşi cât mai aproape de zid, al şaselea folosise alte mijloace de a intra in Senat). Există, totuşi, o instituţie a statului căreia dorim să-i mulţumim, şi anume pompierii, a căror maşină amplasată strategic în faţa Academiei ne-a servit drept adăpost împotriva vântului timp de vreo 30 de minute. 

Lungul drum al cercetătorului către sursă. 

Odată ajunşi la filtrul de securitate din interior, urmează aşteptarea nr. 2. Spre deosebire de aşteptarea nr. 1, aceasta are loc la căldură. Ni se dezmorţesc simţurile şi luăm contactul pentru prima oară cu „democraţia lor”. Secretari de cabinet speriaţi de o atmosferă care, din câte am înţeles, nu mai existase de la tentativa de mineriadă din 1999, ne-au condus pe noi, tinerii cercetători – astfel trebuia să ne recomandăm pentru ca „vigilenţa” autorităţii să nu ne facă vânt înapoi în România din care venisem – într-o cursă contra cronometru absurdă de la un lift la altul, de la o sală la alta, întărindu-mi senzaţia de ilegalitate. 

Un senator acuză.

Zona presei a fost primul loc după mult timp în care am putut respira. Accesul în plen – la o şedinţă altfel publică – părea utopic. „E plin cu oamenii puterii”, asta era vorba neoficială. Prima încercare a eşuat. Domnul senator care a avut amabilitatea să ne conducă până la şirul de indivizi lobotomizaţi ai Direcţiei Afaceri Interne a Parlamentului care păzeau calea de acces la tribune n-a putut prin bun simţ şi argumente legale să învingă directiva ilegală venită de foarte sus. A fost singurul moment în care am văzut un parlamentar comportându-se ca un demnitar veritabil. 

Un senator bruschează. 

A doua încercare, deşi brutală (sau poate tocmai de aceea), a avut succes. Nu foarte încrezători în această nouă tentativă, l-am urmat totuşi pe un alt senator care ne-a condus spre tribune. Argumentaţia, previzibil, n-a avut succes, însă domnia sa n-a lăsat acest detaliu să-i stea în cale, împărţind cu conştiinciozitate câţiva pumni (nu e o metaforă) şi facilitându-ne prezenţa la tribună, care era departe de a fi plină şi pe ale cărei fotolii erau puse, în mod bizar, afişe pe care scria „Corpul Diplomatic”. Era, totuşi, presărată exclusiv cu oameni cu insigne portocalii de la ONG-ul constituit probabil ad-hoc „Liga pentru preşedinte”. Aceştia erau coordonaţi cu fervoare revoluţionară de către un domn de la PD-L care şi-a trecut în CV cu această ocazie bruscarea unui fotoreporter şi a unuia din colegii noştri în cadrul a ceea ce s-ar putea numi „scena balconului”. Vajnicului apărător al societăţii civile din care, după spusele dumnealui, făceau parte toţi oamenii din tribune în afară de noi, i-a căzut pasămite un văl deasupra simţurilor când portocalii săi dragi urlau şi huiduiau ca la al XII-lea congres în timpul prezentării moţiunii de către domnul Dan Şova. Pesemne că avea alergie la mesajele non-verbale a căror subtilitate îl irita. Noi am fost mai mult decât fericiţi să scăpăm după un timp de prezenţa-i fermecătoare şi să ne alăturăm manifestanţilor din Piaţa Constituţiei. 

Miliţia Spirituală, bananele şi ziariştii. 

Ideile nu mai fac de ceva vreme rating. Spun cei din media. Bananele în schimb, fac. Ne spun aceiaşi oameni din media. Colegul Mihai Burcea, circumspect fiind cu privire la saţietatea micului dejun pe care-l luase, s-a prezentat la Parlament cu trei banane pe care urma să le folosească în scopuri strict paşnice, de întreţinere a stomacului. Ele au fost reţinute la poartă şi recuperate la plecare. Toate ştirile au acordat o importanţă foarte mare acestui fapt. Simbolic, e adevărat. Dar prea puţin relevant. Ideile unei organizaţii civice şi mesajele de pe bannerele ei nu fac rating. Asta şi pentru că ziariştilor le e lene să mai facă jurnalism.

P.S. Le mulţumim celor care, fie din respect faţă de lege, fie din interes, ne-au ajutat să ne prezentăm mesajele miercuri.

 Mesajele Miliţiei Spirituale:

1. Desant în Parlament: Sclavi vs. Inteligenţă.

Miliţia Spirituală prezentă pentru rezistenţă!

 2. Sute de morţi pentru această clădire, Astăzi mafia îşi dă întâlnire!

 3. Guvernul Boc = Banca Mafiei! 

4. Condamnaţi învăţători / La un destin de cerşetori!

 5. Parveniţi cu portofolii / Vinovaţi de moartea şcolii!

6. Teroriştii României: Roberta, Cotoi şi restul de 8oi!

7. Când numără Miss Roberta/Se umflă pe loc Omerta!

8. Poporul: De unde aveţi această ţară?/ Băsescu: Din vânzări anterioare! 

9. Ţară dezbinată/De o minte scelerată!

10. Preşedinte-jucător, Pe cadavrul de popor!

11. Reformaţi statul de voi înşivă!

12. Un blestem de la popor: Să crăpaţi de sărbători!

 

Imprimă articol
Micşorează inalțimea scrisuluiMăreşte inălțimea scrisului

Comentarii

No comments
Comentează (toate câmpurile sunt obligatorii)

 

 

 
CAPTCHA image for SPAM prevention

 
PayPal
Minte şi cunoaştere. O perspectivă buddhistă

Minte şi cunoaştere. O perspectivă buddhistă

Această orbitoare absență a luminii

Această orbitoare absență a luminii

De veghe în lanul de secară

De veghe în lanul de secară

Sustine Militia Spirituala prin bannere
Linkuri utile
 
 
IRIR Alttext
© Miliţia Spirituală 2011
Termeni și condiţii Sitemap Designed by GreenAd