Home | | Motivaţie

Motivaţie

Autor:Marius Stan

| 13.02.2012

Marius StanDupă mai mult de două decenii de la căderea regimului comunist, tinerii se găsesc din nou în faţa aceloraşi întrebări cu care reuşise a-i împovăra postcomunismul în fazele sale incipiente. La fel ca la începutul anilor 1990, atunci când dorinţa lor legitimă de schimbare şi de betonare a unei culturi politice genuine i-a pus faţă în faţă cu bastoanele minerilor veniţi să salvgardeze continuitatea întru putere a elitelor politice cripto-comuniste, tinerilor de astăzi nu le mai rămâne practic în faţă decât opţiunea de parafrază a lui Albert Hirschman: abandoncontestare sau loialitate

Şi cum Miliţia Spirituală este o organizaţie care încă din anul 2002 s-a străduit prin mijloace proprii să denunţe viciul de autoritate sau de procedură instituţională, indiferent de ce parte a eşichierului politic s-ar fi produs acesta, indiferent de formele de manifestare, este cât se poate de evident că opţiunea noastră – de conştiinţă civică, dacă vreţi – merge înspre versantul contestatar al paradigmei anterior enunţate! 

Ca atare, interesul nostru legitim a fost acela de a vedea care mai este gradul de civism care incumbă în mod natural generaţiilor tinere, motorul societăţii în orice comunitate normală! Mesajul nostru – reprezentat în mod simbolic de această cercetare sociologică adevărată (!) – este unul simplu: vrem să vedem ce anume mai ştiu tinerii de astăzi despre concepte vitale precum atitudineopinie criticăcivismcetăţenieparticipare cetăţenească. Cultura lor civică şi politică reprezintă în fond marca noastră ca societate pentru că, după cum am sugerat, ei sunt prezentul şi viitorul naţiunii. 

Miliţia Spirituală nu face în schimb exerciţii de paradă abstractă. Acţiunea de ocupare pentru 100 de ore a Facultăţii de Istorie în noiembrie anul trecut ne-a lămurit în foarte multe privinţe. Am avut cum s-ar spune, propria noastră anchetă la faţa locului. Practic am vrut să documentăm prin metode şi tehnici sociologice acele impresii care ne-au împins încă de anul trecut spre propriile constatări. 

În fine, Miliţia Spirituală a conceput această anchetă ca pe un win-win game! În caz că rezultatele cercetării ne-ar fi zugrăvit un tablou sumbru în privinţa tinerilor noştri statistici, nu ne-ar fi rămas decât să căutăm acele mijloace şi resorturi de resuscitare a unei pături sociale adormite. Nimic grav! În caz că rezultatele cercetării ne-ar fi dat mai multe speranţe decât am fi putut anticipa în privinţa potenţialului civic şi de atitudine al acestor tineri, nu ne-ar fi rămas decât să căutăm acele căi prin care să promovăm şi încurajăm acest potenţial. Nimic ostentativ! În oricare dintre situaţii, toată lumea ar fi avut şi are de câştigat. Dar trebuie să înţelegem că diagnosticul profesionist era absolut necesar pentru că nu putem aspira la însănătoşirea corpului social în afara stabilirii clare a patologiei.

Ceea ce se întâmplă de o lună de zile în Piaţa Universităţii (şi în multe alte oraşe ale ţării) nu înseamnă doar recuperarea unor locuri ale memoriei civice româneşti de după 1989, ci răspunsul profund (în egală măsură şi disperat) al tinerilor şi cetăţenilor din varii straturi sociale la incompetenţa şi corupţia care caracterizează mai mult ca niciodată clasa politică (general; Puterea politică a zilei – particular). Nenorocirea – dacă vrem – a instituţiilor politice, dar şi a celor represive puse în slujba primelor, este avantajul tehnologic de necontestat de care beneficiază astăzi populaţia fundamental jignită. 

Oamenii ajung astăzi să interacţioneze şi să se informeze mult mai lesne ca acum 20 de ani, prin aceste reţelele virtuale de socializare: Facebook, Twitter… ori orice alte gadget-uri de ultimă generaţie. Problema care se mai pune este cum putem folosi tot acest patrimoniu tehnologic pentru a servi scopuri şi acţiuni civice concrete. Posibilităţi există, rămâne doar să fie valorificate!        

Miliţia Spirituală a întreprins tot acest efort sociologic pentru a ieşi din paradigma locurilor comune care prea mult timp (din păcate) au împânzit discursul public după 1989. Toată lumea pare a şti cum este cetatea, dar nimeni nu mai ştie cum ar trebui ea de fapt să fie. Boala asta socială de care suferim de 20 de ani nu se mai poate trata cu „urechisme”. Haideţi să punem degetul pe rană, să folosim ştiinţa şi experimentul în folosul praxisului şi să lăsăm deoparte amatorismul civic care pare a ne acapara. 

Există soluţii pentru orice. Este nevoie doar de bună-credinţă şi de puţină rigoare conceptuală şi de acţiune. Să ne folosim aşadar mintea pentru a ne salva sufletele de pericolul ataraxiei sociale!

Imprimă articol
Micşorează inalțimea scrisuluiMăreşte inălțimea scrisului

Comentarii

David , 07.03.2012, 13:32

Una dintre piolstvee postate este a mea E trista, desigur (cum ar putea fi altfel avand in vedere tema data?)dar cred ca fiecare om are tristetile, necazurile, neimplinirile, regretele sale Orice om are in viata cel putin o perioada cand se intreba de ce tocmai lui i s-a intamplat cutare lucru Modalitatea in care este depasita o astfel de perioada difera de la o persoana la alta unii prefera sa planga, altii sa bea, etc. Oricum ar fi, ranile raman. E ca in povestea aceea cu pustiul care facea prostii si pentru fiecare prostie tatal lui il punea sa bata un cui in usa. Cand facea un lucru bun, scotea un cui din usa. La sfarsit, dupa ce toate cuiele au disparut, au ramas gaurile din lemn. Nu, timpul nu vindeca orice rana Dar pentru mine, rasul a fost un balsam extraoridinar. Ranjita am fost mereu, si inainte si dupa cea mai grea zi Am avut in jurul meu oameni care m-au ajutat, care mi-au inteles isteriile nejustificate si care m-au facut sa rad. Si pentru asta le multumesc!!!
 

Adrian Constantin , 24.02.2012, 02:50

De la Ion Iliescu, Petre Roman si pana la Traian Basescu, vechiul monolit neonomenclaturist, repliat la putere dupa 1989, a mentinut constant sistemul politico-economic instaurat dupa eliminarea esalonului unu al PCR. Ca strategie de imagine, comunistii postdecembristi au inteles faptul ca o parte dintre romani nu mai vor sa auda de comunism si atunci FSN-ul, mai apoi si PDSR-ul, scindat in PSD si PD, au avansat ideea „democratiei originale”, o constructie politica proprie social-democratiei, constructie criptocomunista destinata sa protejeze succesorii directi ai sistemului socialist, dar si mecanismul de distrugere, pus in practica pe fondul disfunctionalitatilor institutionale existente in Romania.
Toti cei care in timpul evenimentelor din 1989 s-au ascuns de teama multimii revoltate, ulterior, pe masura ce s-a consolidat puterea criptocomunista, au primit semnalul ca a venit vremea sa actioneze si au contribuit din plin la lichidarea incercarilor de constituire a unei democratii incipiente si au demarat o campanie puternica de stigmatizare a celor care au fost victimele represiunii comuniste in perioada stalinizarii Romaniei. Criptocomunismul se afla pe pozitii de forta si astazi, la momentul 2012, si poate fi identificat in plan institutional sub raportul politicilor sociale implementate, dar si in palierul mentalitatilor, atat la nivel de conducere, cat si in randul maselor eficient reeducate in perioada comunista. De altfel, conform tezelor CC al PCR, in anul 2010 se prefigura trecerea de la societatea socialista multilateral dezvoltata, la comunism. Aparatcicii nu au uitat directiva si, din cincinal in cincinal, au netezit drumul spre comunism in zbor. Si astfel ne trece tineretea si viata intr-o Romanie a libertatii supravegheate.
Agentii economiei subterane din epoca lui Ceausescu au lucrat cu acte in regula dupa 1989 si au avut sprijinul securisto-neonomenclaturist al puterii politice feseniste (PDSR, PSD, PD, PDL), avand drept obiectiv major incetinirea reformei pe toate planurile. Scopul lor a fost acela de a inlatura o eventuala concurenta a capitalistilor din Vest, care i-ar fi eliminat rapid de pe scena politica si economica a Romaniei. De aceea, ei au practicat izolationismul si au impus un discurs nationalist antioccidental. Tot o strategie a fost si acceptarea impunerii Conventiei Democratice la putere si venirea in functia de presedinte al Romaniei a lui Emil Constantinescu.
Nomenclatura criptocomunista avea si acolo oamenii ei de ordine. Adevaratul castigator a fost tot PSD-ul, prin intermediul PD-ului. Aghiotantul perestroikistului Iliescu, Petre Roman, a devenit al doilea om în stat, iar PD-ul, coparticipant la guvernare, a sabotat sistematic initiativele Conventiei. Coalitia a fost cea care a distrus Conventia. Misiunea PD-ului, partidul satelit al nomenclaturii, a fost indeplinita. Comunistii aveau o baza logistica puternica in teritoriu, in administratiile locale ramanand aceiasi oameni ai PDSR-ului. De asemenea, in structurile coercitive de justitie si politienesti se aflau aceiasi oameni fideli sistemului. Agentii infiltrati, cu misiunea de a submina coeziunea interna, sunt cei care au distrus si PNTCD-ul si actualmente tind sa distruga si PNL-ul. Partidele zise istorice nu mai aveau nici ele nimic in comun cu vechile partide interbelice, considerate un etalon de democratie, care insa, la vremea lor, au fost si ele implicate in afaceri nu tocmai ortodoxe si care nu au lasat un mare regret in sufletul poporului roman dupa 1947. Bestiile bolsevice au speculat mereu acest fapt si nu fara un real folos in randul prostimii din spatiul carpato-danubiano-pontic, ca sa folosim o sintagma la moda a istoricilor politruci ai national-comunismului. Asa am ajuns astazi sa traim alaturi de aceiasi nomenclaturisti vechi si noi. Batranii venerabili si-au scolit bine ucenicii.
Tinerii nomenclaturisti sunt pe pozitii si respecta cu fidelitate consemnele Sfintei lor Aliante. Indiferent de situatie, trandafirii vor fi impreuna. Ai castigat, continua; ai pierdut, continua. Nu asa i-a invatat, oare, la academia de partid, batranul lor magister, Ion Iliescu? Tocmai de aceea, tinerii aparatcici au responsabilitatea de a nu uita glasul sangelui. Reunirea familiei este o virtute. Prin urmare, PSD-ul si PDL-ul au datoria de onoare de a restitui armonia de altadata a acelui partid unic care s-a autodizolvat strategic dupa 1989. Acesta este pentru ei mersul firesc al lucrurilor. Comunismul nu s-a sfarsit. Jos Comunismul !!!
 

cristi PDL , 14.02.2012, 14:11

tinerii di ziua de azi au toate posibilitatile de afirmare mai ales datorita tehnologiilor informatice pot socializa mult mai usor,dar multi se complac intr-o stare de mediocritate,probabil neintelegand rolul lor civic de actiona pentru societatea in care traieste.Si de acest lucru este vinovat sistemul de invatamant romanesc care-i lasa sa se complaca intr-o stare delasare.
 
Comentează (toate câmpurile sunt obligatorii)

 

 

 
CAPTCHA image for SPAM prevention

 
PayPal
Minte şi cunoaştere. O perspectivă buddhistă

Minte şi cunoaştere. O perspectivă buddhistă

Această orbitoare absență a luminii

Această orbitoare absență a luminii

De veghe în lanul de secară

De veghe în lanul de secară

Sustine Militia Spirituala prin bannere
Linkuri utile
 
 
IRIR Alttext
© Miliţia Spirituală 2011
Termeni și condiţii Sitemap Designed by GreenAd