Seara în care tot stadionul a fost „ultras”

Bătea spre minutul 60. Pe Arena Naţională, echipa României juca parcă mai legat şi mai bine decât mulţi s-ar fi aşteptat. Reuşise să egaleze Uruguayul, venit la Bucureşti cu toate vedetele sale: Forlan, Cavani sau Suarez. Publicul părea să treacă bine peste frigul pătrunzător şi peste ninsoarea care începuse să cadă peste Bucureşti.

Fondul sonor fusese întreţinut în prima repriză de un grup de suporteri de la Peluza Sud. Multe dintre scandările lor îi vizaseră pe preşedintele FRF, Mircea Sandu, şi pe Dumitru Dragomir, „staroste” peste LPF. Stadionul nu răspundea îndemnurilor lor decât atunci când scandau „România, România …”. În jurul sectorului unde se găseau cei mai mulţi dintre suporteri, fuseseră masaţi mai mulţi stuarzi care încercaseră parcă să îi cuprindă într-un lanţ. În ciuda acestui fapt, nu au existat incidente şi suporterii şi-au văzut în continuare de scandările lor.

La pauză, pe platforma de la Peluza Sud (în spatele sectorului populat cu suporterii cei mai activi) şi-au făcut apariţia mai multe pâlcuri de jandarmi. Echipaţi cu căşti de protecţie şi înarmaţi cu bastoane de cauciuc.

Primul scurt-circuit s-a produs în momentul în care din mijlocul suporterilor a apărut un banner cu înscrisul „FRF = RMGC”. Aproape instantaneu, jandarmii au coborât către sectorul cu pricina, formând trei şiruri umane în jurul suporterilor. Aceştia s-au ţinut destul de bine, nefiind intimidaţi de apariţia forţelor de ordine. Mai mult chiar, au răspuns prin scandări de genul: „România, stat poliţienesc” şi „Libertate pentru suporteri”. În mijlocul fanilor, bannerul cu „FRF = RMGC” rămânea sus, ca o sfidare la adresa lojelor. Întreg stadionul îşi îndreptase atenţia către Peluza Sud. Urmărea desfăşurarea aceea de forţe bizară, declanşată de o bucată de pânză albă. Curând aveau să apară fluierăturile.

Escaladarea incidentului a venit parcă firesc. Cu o brutalitate excesivă, jandarmii au făcut uz de bastoane în încercarea de a dispersa grupul de suporteri. Doar că intervenţia lor nu a reuşit decât să creeze panică în întreaga peluză, întrucât suporterii au fost împinşi către sectoarele laterale, populate de suporteri a căror „vină” era că nu dăduseră decât 15 lei pentru un bilet, şi nu 400 pentru un loc în lojă. În mod firesc, s-au creat busculade în aceste sectoare laterale.

A fost momentul în care un întreg stadion a început să vuiască. A fost momentul în care întreg stadionul a fost „ultras”, scandând „La puşcărie / Mitică / La puşcărie” şi „Mircea Sandu / Eşti o mizerie”. Nu a durat decât o clipă. Dar a fost poate de ajuns.

PS: Către finalul partidei, la Tribuna II a stadionului a apărut un alt banner. Doi tineri, un domn şi o domnişoară, au arborat nestingheriţi o altă pânză pe care scria „Salvaţi Roşia Montană”. Reacţia stuarzilor a fost destul de stângace. În faţa domnişoarei care ţinea demnă şi sus înscrisul, politica bastonului nu mai părea o opţiune. Stuarzii păreau încurcaţi şi nu ştiau cum să acţioneze. Drept pentru care bannerul a rămas în tribună aproximativ cincisprezece minute. În cele din urmă, într-o manieră care a părut destul de civilizată, cei doi tineri au fost escortaţi în afara incintei stadionului.