Mai întâi lustraţi anticomuniştii comunişti!

În seara zilei de 1 martie a.c. TVR 1 a difuzat emisiunea „Judecă tu!” moderată de întrebătoarea preferată a preşedintelui României – Ramona Avramescu, având ca temă proiectul de lege a lustraţiei proaspăt adoptat de Parlamentul României (www.tvr.ro). Pentru a dezbate subiectul au fost invitaţi Costi Rogozanu (jurnalist Vox Publica), Stejărel Olaru (istoric) şi Tia Şerbănescu (jurnalist „Curentul”). Dacă jurnalistul Costi Rogozanu a combătut adoptarea acestei legi la 22 de ani de la Revoluţie considerând-o inutilă şi caducă iar Stejărel Olaru a scos în evidenţă carenţele legii şi felul incorect în care a fost adoptată, jurnalista fiţuicii proguvernamentale „Curentul” – Tia Şerbănescu – a susţinut cu vehemenţă şi mânie anticomunistă utilitatea şi necesitatea acestei legi.

Privind la modul în care Tia Şerbănescu pleda cauza eliminării din viaţa publică/politică a unor categorii de foşti activişti de partid şi de stat ai fi crezut că doamna în cauză a luptat ani de zile cu arma în mână împotriva comuniştilor cotropitori de neam şi ţară. În realitate, Tia Şerbănescu, la fel ca mulţi alţi anticomunişti de mucava care pozează azi în mari apărători ai valorilor democratice sau ai ideologiei creştin-democrate neoconservatoare (vezi de ex. Valeriu Stoica, Cristian Preda, Mihai Răzvan Ungureanu etc.), a fost una dintre nenumăratele propagandiste ale vechiului regim pe care azi îl înfierează cu atâta mânie democratică. 

Pentru exemplificare vă prezentăm mai jos două articole scrise de Tia Şerbănescu în anii ’80 şi care au fost publicate în cotidianul Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste – România liberă – în legătură cu care credem că nu mai este nevoie de comentarii suplimentare.

Acest tip de personaj public dual l-am regăsit după 1989 în toate domeniile de activitate ale vieţii social-politice, debutând cu Octavian Paler, fost membru supleant în CC al PCR şi deputat în MAN (principalul columnist al cotidianului opoziţiei anticomuniste din anii ’90 – România liberă) şi culminând cu Mona Muscă. Numitorul lor comun a fost discursul anticomunist după ce anterior au făcut parte din diverse structuri de partid sau de stat, ori au fost pur şi simplu colaboratori/propagandişti ai regimului. 

Prezenţa acestor comunişti răspopiţi în spaţiul public românesc a condus la o oarecare derută într-o societate unde griul a devenit culoarea dominantă. În contextul în care nu s-a făcut o delimitarea netă între foştii slujitori ai regimului totalitar şi cei care au luptat împotriva lui sau şi-au văzut pur şi simplu de treabă, adoptând o atitudine pasivă, s-a dat apă la moară foştilor exponenţi de marcă ai dictaturii (vezi de ex. Corneliu Vadim Tudor). Aceştia sunt cei care repetă de ani de zile faptul că toţi actorii scenei publice româneşti au fost la fel, cândva provenind din acelaşi trunchi politic (PCR, UTC, UASCR etc.), bulversând astfel opinia publica.

Despre ridicolul acestei legi, modul ambiguu în care a fost redactată şi ipocrizia actualilor guvernanţi, care au iniţiat şi adoptat acest pseudo-act normativ vezi opiniile lui Ciprian Şiulea (voxpublica.realitatea.net) şi Andrei Muraru (www.observatorcultural.ro).

Tia Serbănescu - România Liberă