Despre boicot și enormități

Cei care se opun inițiativei de a boicota alegerile din 25 mai ne propun diferite argumente în favoarea tezei lor. Trei dintre ele sunt atât de enorme încât simt nevoia să mă opresc puțin asupra lor.

Potrivit primului, „cine boicotează alegerile ajută de fapt PSD”. Din chiar formularea lui îi putem deduce cu ușurință sursa, dar asta e irelevant. Ce mi se pare relevant în legătură cu argumentul ăsta e că e nevalid - că e, adică, un paralogism.

În primul rând, e un argument din categoria apelului la consecințe. Cei care doresc să afle mai multe despre tipul ăsta de paralogism o pot face aici.

În al doilea rând, din faptul că cei care boicotează alegerile ar ajuta PSD nu rezultă că cei care nu boicotează respectivele alegeri n-ar ajuta la rândul lor același partid. Negarea antecedentului este o eroare logică. Mai multe despre ea aici.

Și cu asta m-aș putea opri, însă vreau să adaug următoarele:

- nicio persoană care boicotează alegerile din 25 mai nu este vinovată de faptul că PSD este partidul cu cel mai mare electorat captiv; este vina celorlalte partide că nu sunt capabile să convingă mai mulți alegători;

- apelul de a bloca (eventual prin vot) accesul la guvernare al unui partid - așa cum ni se propune de către cei care nu vor ca PSD să acceadă la guvernare și din motivul ăsta sunt ostili boicotului din 25 mai - este și nedemocratic și necivic; în democrații, oamenii nu votează pentru a bloca pe cineva, ci pentru a-și apăra drepturile prin intermediul reprezentanților lor; alegătorii votează întotdeauna în interes propriu, nu de dragul unui partid sau al unui politician - și nici împotriva unui partid sau a unui politician; pe scurt, într-o democrație suveran e alegătorul, nu alesul - iar cei care ne cer să votăm în favoarea sau împotriva unui partid și nu în favoarea drepturilor noastre ne propun de fapt să devenim supușii supușilor noștri (adică uneltele politicienilor noștri) - ceea ce,repet, e și nedemocratic și necivic; pot înțelege activismul politic, dar nu atunci când pervertește democrația;

- nicio persoană care boicotează alegerile din 25 mai nu este vinovată de faptul că România este cea mai săracă și cea mai puțin competitivă țară din UE; în loc să discutăm, de exemplu, despre faptul că peste 40% dintre cetățenii români cu drept de vot trăiesc în risc de sărăcie și de excluziune socială, despre faptul că statul român nu respectă drepturi fundamentale ale cetățenilor săi, despre faptul că democrația românească este din ce în ce mai precară, discutăm despre eventualul acces la guvernare al unui partid politic; cu alte cuvinte, înlocuim teme sociale și civice fundamentale cu o temă politicianistă relevantă doar pentru membrii de partid și pentru activiștii politici.

Cel de-al doilea argument care e vehiculat masiv împotriva boicotului susține că „cine boicotează alegerile din 25 mai face jocul Rusiei”. Aici saltul logic mi se pare atât de halucinant încât refuz să spun mai mult decât că avem de-a face tot cu un paralogism din categoria apelului la consecințe.

În fine, cel de-al treilea argument asupra căruia vreau să mă opresc afirmă că boicotul din 25 mai va fi interpretat de „Europa” ca un afront la adresa ei, ca o dovadă că alegătorii români nu sunt cu adevărat interesați de Uniunea Europeană. Din nou – același apel la consecințe. Nu reușesc să înțeleg prin ce miracol cele mai vehiculate argumente împotriva boicotului sunt exact cele de tip sofistic. Se mizează pe prostia cetățeanului, sau ce?

Lasă că și falsul e grosolan: cei care vor boicota alegerile din 25 mai sunt printre cei mai pro-europeni cetățeni români. Boicotul lor este în mod explicit și asumat o formă de protest împotriva dez-europenizării României, a îndepărtării tot mai accentuate a clasei politice românești de valorile europene, de standardele unei democrații veritabile și de idealul unei democrații deliberative și participative.

Pentru activiștii politici care debitează asemenea paralogisme precum cele de mai sus am un singur lucru de adăugat: într-o democrație, suverani sunt cetățenii, nu partidele sau politicienii voștri. Prin urmare, dacă cetățenii aleg să nu iasă la vot – fie ca formă de protest, fie din nepăsare, fie pur și simplu din neputință (cazul celor prea săraci și excluși) – vina aparține întotdeauna politicienilor și niciodată alegătorilor. Repetați după mine: vina pentru absenteism aparține întotdeauna politicienilor și niciodată alegătorilor. Clar?