Home | Editoriale si opinii | Comunicate | | Strada nu e acasă: cifrele deziluziei comunitare

Strada nu e acasă: cifrele deziluziei comunitare

| 14.03.2016

În preajma alegerilor municipale ce vor avea loc în iunie în București vrem să tragem un semnal de alarmă cu privire la absența temei construcției de locuințe sociale destinate familiilor evacuate și a locuințelor pentru tinerii cu venituri modeste de pe agenda publică și electorală a partidelor și a candidaților independenți. 

În ultimii zece ani, s-au cheltuit sute de milioane de euro pe proiecte gigant de infrastructură rutieră (ex. Podul Basarab) sau construcții mamut care nu erau de strictă necesitate pentru buna funcționare a orașului și care s-au dovedit ineficiente sau semi-falimentare (pasajul din Piața Presei și Arena Națională sunt doar două exemple în acest sens). 

Primăria Municipiului București și primăriile de sector au tratat într-un mod inuman și nedemn de secolul XXI problema evacuărilor forțate a sute de chiriași care locuiau în imobile naționalizate de regimul comunist și recuperate ulterior, în instanțe, de vechii proprietari sau de urmașii acestora ori de deținătorii drepturilor litigioase. Amintim aici câteva cazuri: 

  

 

Mai multe informații în această sinteză realizată de Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire: fcdl.ro/toamna-se-numara-evacuatii-bucurestiului-situatia-la-zi-11-2015/

Menționăm faptul că legea obligă statulexpressis verbis, să asigure locuințe sociale persoanelor evacuate în urma unor hotărâri judecătorești.

Pentru a sensibiliza autoritățile și opinia publică asupra acestei grave probleme sociale am pus la cale acest performance, în speranța că autoritățile publice vor pune pe agenda lor și problema situației locative a tinerilor și a persoanelor evacuate. În acest scop, am ales o imagine publicată în ediția din 4 august 1973 a gazetei „Constructorul”, întrucât marea majoritate a tinerilor din București locuiesc în blocuri ”comuniste” - cf. terminologiei pieței imobiliare - construite de părinții și bunicii noștri într-o perioadă în care statul român implementa politici publice intensive de dezvoltare a construcțiilor de locuințe destinate tinerilor proveniți din toate categoriile sociale. 

Desigur, nu ne propunem să facem sub nicio formă apologia dictaturii. Știm foarte bine cu ce sacrificii s-au realizat unele dintre cartierele, cvartalele și edificiile impunătoare ale Capitalei (de pildă, la construirea unor imobile s-au folosit pe scară largă militari constructori sau „forță de muncă specială”, recte deținuți), însă nu putem să nu remarcăm discrepanța uriașă dintre cele două abordări. Dacă atunci statul aloca resurse uriașe acestui sector economic, în prezent marea majoritate a fondurilor PMB și ale Guvernului României sunt înghițite de mari proiecte de infrastructură de o utilitate și calitate îndoielnice sau de construcția de imobile destinate tinerilor angrenați în exorbitantul program guvernamental „Prima casă” (cel destinat în general familiilor cu venituri nete de peste 3.000 de lei/lună), care îndatorează pe termen lung familiile proaspăt constituite prin creditul ipotecar contractat și le lasă la cheremul băncilor.

Este inacceptabil ca în 2016 autoritățile să nu reușească să gestioneze în mod decent problema miilor de evacuați din Capitală.

Imaginea aleasă de noi prezintă un mic grup de constructori care s-au lăsat fotografiați la scurt timp după finalizarea (cu 3 luni înainte de termen) unuia dintre cele două blocuri gemene de 18 etaje amplasate pe strada Baba Novac din București (la momentul inaugurării acesta era cel mai înalt bloc de locuințe din țară; iar cea mai înaltă clădire din RSR la acea dată era Hotelul „Intercontinental” din Capitală). Blocul de 144 de apartamente din imagine a fost construit de Șantierul nr. 3 al Întreprinderii Construcții-Montaj, pe baza planurilor întocmite de Institutul „Proiect-București”. 

Se estimează că în prezent există 5.000 de oameni fără adăpost în București. Pentru a rezolva problema locuirii acestora orașul ar avea nevoie de câteva blocuri, precum cel din fotografia noastră, care ar necesita un buget total de, poate, 50 de milioane de euro alocat de PMB/Guvern. E mult, e puțin? Nu știm... Dar dacă punem cap la cap sutele de milioane de euro cheltuite în ultimii 10 ani pe panseluțe, borduri și studii de fezabilitate, realizăm că bani există: doar prioritățile nu sunt corect stabilite. 

De un singur lucru suntem însă ferm convinși: persoanele rămase pe străzi și lipsite de ajutorul administrației locale reprezintă o tragedie, o rușine și, nu în ultimul rând, o responsabilitate pentru toți cetățenii Bucureștiului, nu doar pentru edili. 

 Foto: Doina Vella

 Vezi poze originale aiciaiciaici și aici

 

Imprimă articol
Micşorează inalțimea scrisuluiMăreşte inălțimea scrisului

Comentarii

No comments
Comentează (toate câmpurile sunt obligatorii)

 

 

 
CAPTCHA image for SPAM prevention

 
PayPal
Minte şi cunoaştere. O perspectivă buddhistă

Minte şi cunoaştere. O perspectivă buddhistă

Această orbitoare absență a luminii

Această orbitoare absență a luminii

De veghe în lanul de secară

De veghe în lanul de secară

Sustine Militia Spirituala prin bannere
Linkuri utile
 
 
IRIR Alttext
© Miliţia Spirituală 2011
Termeni și condiţii Sitemap Designed by GreenAd