Cenzorul Preda şi masochistul Boc

În februarie 1988, Emil Boc, delegat la a XV-a Conferinţă a Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România (UASCR) din partea Centrului universitar Cluj-Napoca, a contribuit prin votul său la alegerea în funcţia de membru în Comisia de cenzori a UASCR a actualului europarlamentar PD-L, Cristian Preda. La 22 de ani de la această „ispravă”, Preda „trage” din toate poziţiile în preşedintele partidului care l-a făcut europarlamentar şi cenzor al UASCR:

Sabina Fati: Dacă aţi fi în locul lui Emil Boc, aţi demisiona ?

Cristian Preda:  Sigur că da. Eram deja în căutarea unui job[1].

Se pare că domnul Cristian Preda a ales să-şi paseze trecutul comunist la rubrica „diverse” şi să-şi utilizeze noile atribuţii de „cenzor politic” din hainele sale democratice cele noi. Întrebarea legitimă care se pune este dacă Emil Boc şi-a dorit vreodată un glob de sticlă în care să-şi vadă viitorul politic (?) Şi dacă da, cum ar fi votat în urmă cu peste 20 de ani ştiind că peste vremuri şi regimuri politice, unii colegi uascerişti îi vor cere capul pe tavă (?) Cert este că atât domnul Cristian Preda, cât şi prim-ministrul Boc, ar fi făcut o frumoasă figură politică/publică indiferent de intemperiile istoriei!!! Iar ceea ce se petrece astăzi pe scena politică românească nu este decât un frumos „fratricid” între personaje perfect identice…

La nici un an de zile de la interviul acordat Sabinei Fati, Cristian Preda revine în forţă. Într-un interviu acordat lui Dan Tapalagă în ziua de 3 martie a.c.[2], eurodeputatul îl trimite practic pe Boc înapoi acasă, la Cluj. Dacă n-ar fi şi comparaţia cu Alain Juppe (care după ce a fost prim-ministru s-a întors la munca locală, de jos, în Bordeaux), afirmaţiile lui Preda ar putea trece drept înjurătură politică („du-te-n Cluj”). De un cinism feroce este şi faptul că (şi oricât de lipsit de personalitate l-ar crede Preda pe Boc) îi oferă în contrapartidă sprijin electoral pentru o eventuală candidatură la primăria oraşului Cluj-Napoca. Sub tirul „reformiştilor cu voie de la Cotroceni” se uită totuşi că Emil Boc rămâne şeful PDL (nu discutăm ce fel de…). Acum ne putem întreba pe bune: cam cum ar reacţiona orice şef zdravăn căruia subalternul îi arată uşa? E cam de porc să stai pe scaun când Preda zice drepţi, nu-i aşa? Pare destul de limpede că Preda nu este doar un cenzor de modă veche, ci şi unealta vopsită cu care alţii îşi fac treburile murdare prin grădina de partid. Morala este una singură: unii nu se schimbă (Cristian Preda) iar alţii nu învaţă nimic din greşelile trecutului (Emil Boc).

Preda, Rus, Boc, Diaconescu, împreună pentru făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintarea României spre comunism

Potrivit Statutului Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România publicat în Viaţa studenţească din 19 noiembrie 1975, UASCR îşi desfăşura întreaga activitate sub conducerea PCR, era parte integrantă a UTC, membră a Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, definită, în fine, ca „organizaţia unică şi reprezentativă a tineretului universitar”. Acelaşi document menţiona faptul că UASCR:

educă tineretul universitar în spiritul hotărârii neabătute de a-şi consacra avântul şi entuziasmul, întreaga energie, capacitatea de muncă şi priceperea, înfăptuirii Programului Partidului Comunist Român de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism. 

În cadrul Conferinţei din 12-13 februarie 1988, a fost aleasă conducerea UASCR formată din membrii şi membrii supleanţi ai Consiliului UASCR, membrii şi membrii supleanţi ai Comitetului executiv al Consiliului UASCR, preşedintele şi vicepreşedinţii Comitetului executiv al Consiliului UASCR, secretarii Comitetului executiv al Consiliului UASCR şi Comisia de Cenzori a UASCR.

Comisia de cenzori a Consiliului UASCR controla modul în care erau administrate fondurile şi bunurile UASCR, felul în care se păstrau documentele organizaţiei precum şi modul în care erau soluţionate sesizările şi cererile studenţilor. (această comisie se întrunea de două ori pe an). Raportul Comisiei de cenzori a UASCR privind activitatea desfăşurată în perioada mai 1985 – februarie 1988 preciza că în această perioadă, Uniunea a primit din bugetul de stat circa 16 de milioane de lei iar peste 100 de milioane au provenit din venituri proprii. De asemenea, 54.000 de studenţi au beneficiat de trimiteri gratuite în tabere de odihnă şi tratament, în vreme ce peste 14.500 de studenţi au primit ajutoare sociale[3].

Articolul 31, litera „c” din Statutul UASCR menţiona una dintre atribuţiile Conferinţei UASCR:

Alege Consiliul Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România şi Comisia de Cenzori, pe baza candidaturilor propuse în conferinţele (adunările generale) organizaţiilor subordonate, precum şi de către delegaţii la conferinţă[4].

Printre cei care au participat la conferinţa din februarie 1988 s-au numărat o serie de personaje publice post-decembriste cum ar fi: Mariana Diaconescu – secretar al Consiliului UASCR (soţia senatorului UNPR, Cristian Diaconescu, şi preşedintă a EXIMBANK între 2001 – 2004), Ioan Rus – asistent universitar la Facultatea de mecanică din Cluj – Napoca şi preşedinte al Consiliului UASC din Centrul universitar Cluj – Napoca (ministru al Administraţiei şi Internelor între 2001 – 2004), Ani Matei – preşedinte al Consiliului UASCR (subsecretar de stat în MAI între 2003 – 2005) şi Cristian Preda – membru în Comisia de Cenzori a UASCR (actualmente europarlamentar PD-L).

George Maior se pregăteşte pe margine

Conform unui tabel nominal întocmit de Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Centrul universitar Cluj – Napoca, Centrul universitar Cluj – Napoca a trimis la această conferinţă o delegaţie formată din 52 de persoane. Printre acestea s-au aflat Emil I. Boc – vicepreşedinte al Consiliului UASC din Universitatea „Babeş – Bolyai” din Cluj-Napoca şi Ioan Rus – preşedinte al Consiliului UASC din Centrul universitar Cluj – Napoca. Din pacate, George Maior, fostul senator PSD n-a prins lista scurtă a delegaţiei pentru Bucureşti, dar peste ani va fi recompensat cu funcţia de şef al Serviciului Român de Informaţii (prietenii ştiu de ce).