Cine protestează în România de azi

Într-o lucrare devenită deja celebră – „Indignaţi-vă” -  Stéphane Hessel îşi îndeamnă cititorii să se indigneze, susţinând că raţiunea fundamentală a rezistenţei este indignarea.  Lui Hessel i s-a reproşat adesea că indignarea nu e de ajuns, că acţiunea colectivă menită să producă schimbarea presupune ceva mai mult decât atât. Şi totuşi, Hessel ne spune că doar atunci când ceva ne indignează devenim bătăioşi, hotărâţi şi angajaţi. Asta înseamnă, desigur,  că indignarea estre un ingredient necesar al angajamentului civic, dar este ea şi suficientă?

Un studiu lansat săptămâna trecută de Miliţia Spirituală  (disponibil aici)  ne arată că 74% dintre tineri apreciază că în România lucrurile se îndreaptă într-o direcţie greşită, iar dintre aceştia, 92% consideră că există destule motive pentru a protesta. A sesiza o evoluţie eronată a lucrurilor nu declanşează automat  acel amestec de furie, dispreţ şi mânie care se cheamă indignare. Dar a considera că există temeiuri serioase pentru a protesta sugerează mai mult decât o simplă insatisfacţie. Cu toate astea, procentul tinerilor care au participat la vreo formă de protest este uimitor de mic, iar acest lucru s-a văzut şi la ultimele proteste din lunile ianuarie-februarie, absenţa tinerilor rămânând a fi marele semn de întrebare. Continuarea aici

Preluare de pe www.criticatac.ro