Comunicat. Distopia civismului românesc: atentatul statului la conștiințe

Asociația Mișcarea Civică Miliția Spirituală se arată consternată și scandalizată de protocolul semnat între Ministerul Justiţiei și Ministerul Educaţiei Naţionale potrivit căruia procurorii și judecătorii vor preda educație civică elevilor din clasele a VII-a și a VIII-a. Considerăm ca fiind profund inacceptabilă o asemenea idee și listăm în cele urmează câteva din motivele pentru care o asemenea teză este cât se poate de reprobabilă:

1. Rolul judecătorilor și procurorilor ca reprezentanți ai justiției în stat nu este niciodată acela de a educa, ci de a aplica și interpreta prevederile legale ale diferitelor coduri și jurisprudențe. Instituția profesorului este astfel suspendată și se aduc grave prejudicii actului de învățământ printr-o imixtiune nefericită și atent supravegheată într-un domeniu atât de sensibil precum cel menționat.

2. Ministrul Justiției a precizat în cadrul unei conferințe că elevii vor învăța ce înseamnă o normă direct de la sursă. Ori știm bine, iar dacă ne facem că nu știm, spunem apăsat: niciun drept nu e mai important într-o democrație decât dreptul de a-ți cunoaște drepturile! Prin această imixtiune reprobabilă a justiției în procesul de învățământ nu se urmărește nimic altceva decât inocularea ideii că obligația bate dreptul! Aparatul represiv al statului este ultima instanță (în primul rând morală) în măsură să contacteze tinerii cu privire la educația civică.

3. Potrivit tuturor definițiilor de manual, educația civică nu trebuie să fie intențională sau premeditată! Ori tocmai acest lucru este urmărit. Ceea ce încearcă acum politicul prin aceste inițiative perfide este pur și simplu pervertirea generațiilor de mâine prin inseminarea conștientă a spiritului obedienței și fricii. Cine stabilește care sunt valorile pe care trebuie să și le însușească tinerii? Un procuror care încalcă norma elementară a dreptului de autor? Sau părinții, comunitățile de varii feluri, tinerii înșiși, profesorii lor, sursele alternative și deschise de informare, etc.? Apărătorii participării cetățenești active sau apărătorii respectării întocmai a literei legii? Istoria ne lămurește cu privire la intențiile reale ale ambelor categorii.

4. Un educator autentic, nu unul remunerat pe statele de plată ale Ministerului Justiției, va face educație civică onestă dacă, de pildă, va implica elevii în discuții libere și corecte asupra evenimentelor la zi tocmai pentru că îi tratează pe acești copii ca pe niște agenți independenți, cu autonomie de gândire. În ce cheie vor interpreta procurorii-preceptori protestele anti-RMGC? Întrebarea este cât se poate de retorică, știm deja răspunsul. Este un cetățean mai puțin valid după standardele democratice "oficiale" dacă încalcă o lege nedreaptă? Sunt dispuși acești slujbași ai statului să admită la clase că prima îndatorire cetățenească este aceea de a respinge o normă viciată? Tot retoric, știm răspunsul.

5. Pentru acești procurori și judecători care sunt, iată, trimiși să facă muncă de lămurire, le spunem să mai reflecteze la principiile democrației măcar atunci când se află în civil. Tipul de educație pe care doresc să-l ofere este unul profund uniformizant și rinocerizant. Statul este foarte interesat în educarea cetățenilor viitorului, iar un stat corupt este foarte interesat în educarea coruptă a cetățenilor viitorului. Educația adevărată trebuie făcută doar pentru și întru dezvoltarea acelor capacități care te fac un cetățean conștient (în primul rând asupra drepturilor) și activ (în primul rând asupra accesării opțiunilor cetățenești). Orice altceva reprezintă o gravă impunere și trebuie respins!  

6. Criza democrațiilor de astăzi este în primul și în primul rând cauzată de eșecul în a educa cetățenii în spiritul participării. O astfel de concentrare pe educația normativă nu va face decât să inhibe și mai mult o populație și așa apatică din punct de vedere politic. Dispoziția de a participa la treburile cetății și de a-ți fructifica drepturile trebuie să primeze în bagajul cognitiv al cetățeanului, și nu dispoziția de a respecta, de pildă, norma, de multe ori imposibilă, a autorizării prealabile a unui miting. Nu recitaluri din Codul Penal trebuie să dea matricea mentală a generațiilor viitoare, ci acțiuni și programe educaționale reale care să consolideze în conștiința acestora calitatea de cetățean suveran.

7. În condițiile în care Justiția în ansamblul ei nu este încă nici până la genunchiul broaștei anticorupției, a veni în școli și a vorbi despre acest fenomen cu niște tineri care se confruntă zilnic cu el în comunitate, în spitale, în instituții de tot felul, în viața părinților și modelelor lor umane, este o mare ipocrizie și lipsă de responsabilitate. În condițiile în care norma dreptului de autor este încălcată nonșalant de prim-ministrul țării, fost procuror, cum putem privi această tentativă oribilă de mancurtizare civică decât ca pe o împământenire, în cel mai bun caz, a dublului standard? Toate problemele din educație par a-și fi găsit în sfârșit, odată cu Remus Pricopie&co, vaccinul: unitatea în gândire și idei!

Respingem categoric această teză extrem de proastă și neinspirată. Cerem tuturor organizațiilor civice, precum și altor sindicate și corpuri profesionale, să ia atitudine vizavi de această imixtiune extrem de nefericită în ograda complexă și sensibilă a educației. Cerem Ministrului Educației și Ministrului Justiției să-și retragă public proiectul și să ceară scuze măcar viitorilor cetățeni pentru a fi premeditat un atentat cât se poate de josnic la independența lor de gândire.