Să vină presa, ca să îi scoatem TRESA!

Orice cercetător al istoriei recente care a avut de-a face cu arhivele CNSAS-ului sau a intervievat foști lucrători ai Securității știe că documentele prezentate de Robert Turcescu nu dovedesc în niciun fel colaborarea lui cu vreun Serviciu de informații. În cazul de față, DGIA! (Serviciul secret al MApN). 

Cine își imaginează că vreun/o contabil/ă dintr-o astfel de instituție, care are ca scop strângerea de informații, are acces la lista cu ofițerii acoperiți ai Serviciului secret, e un biet naiv. Procedurile de recrutare, conspirare și legendare sunt mult mai complexe, iar singurul din instituție care are habar despre așa ceva este ofițerul care l-a recrutat sau, în cazuri ultra speciale, directorul Serviciului. Ofițerul recrutat primește nume conspirativ și nu va fi găsit niciodată în arhivele instituției cu numele său real. 

Există și excepții: ofițerii absolvenți ai Academiei de Informații! Ei au fost/sunt legendați în anumite instituții de tipul: Ambasade (de regulă sunt secretarii de rangul al II-lea și al III-lea), Procuratură (mulți ofițeri ai fostei Securități erau absolvenți și de Drept) sau Întreprinderile de Comerț Exterior de dinainte de ‘89 (recrutați de obicei dintre absolvenții de ASE). Aceștia pot fi regăsiți pe statele de plătă cu numele lor real, dar este puțin probabil ca vreun ofițer de la cadre să-și permită să facă astfel de scurgeri. Nu numai că fapta este penală, dar aruncă tot Serviciul secret în aer. 

Ca să vă faceți o idee cam cât de greu pot fi dovediți conspirații, în cei 15 ani de activitate, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității abia a reușit să deconspire o mână de ofițeri. Aici nu includ listele de securiști civili și militari ai defunctului DSS, pe care îi găsiți pe site-ul CNSAS sau pe alte site-uri de profil. Sunt greu de dovedit informatorii, darămite ofițerii conspirați.

Pentru a putea fi credibil, Robert Turcescu trebuie să ne spună pentru ce Serviciu secret a lucrat, cine l-a recrutat, când și pentru ce?! 

Povestea cu livretul militar, dacă e real și nu photosopat, poate fi cel mult o dovadă prin care RT a prestat servicii pentru ministrul care l-a ridicat în grad, și cam atât (osanale sau protecție mediatică). În România de după 1989, practica de a ridica în grad diverși subofițeri sau ofițeri superiori e arhicunoscută. 56 de generali din toate structurile militare au fost ridicați la gradul de generali cu patru stele, în condițiile în care până la instalarea regimului comunist doar 6 generali au beneficiat de a patra stea (vorbim de două războaie mondiale), iar pe toată durata regimurilor Dej și Ceaușescu regăsim în scripte doar 5 generali ajunși la cel mai înalt grad (am scos din calcul gradul de mareșal). Deci, despre ce vorbim aici? S-au vândut gradele ca pâinea caldă. Cazurile Iordănescu, Onțanu și Oprea vă sunt cunoscute?

Rămâne cum am stabilit. Să vină presa, ca să îi scoatem TRESA! :)

Ps.  Numărul 213 care apare în  livretul militar al “securistului” RT nu este altceva decât indicativul pentru FURIER (militar care îndeplinește funcția de secretar în cancelaria unei unități sau a unei subunități militare).