Home | Editoriale si opinii | Comunicate |

| Reshaping Memories - O putere, două puteri și mai multe frici: influența propagandei

Reshaping Memories - O putere, două puteri și mai multe frici: influența propagandei

| 26.03.2016

Vernisajul expoziției "Reshaping Memories - O putere, două puteri și mai multe frici: influența propagandei." artist: Ramon Sadîc, curator: Mirela Ivanciu, documentare de Mihai Burcea, va avea loc vineri 8 aprilie 2016, ora 18.00 la Galeria Tipografia din București.
În lucrările din această expoziție, Ramon Sadîc dă la o parte, pe rând, “straturile mesajelor de propagandă - întâi de stânga, apoi de dreapta, apoi iar de stânga... până când stânga și dreapta se amalgamează devenind un rău imposibil de descifrat, dar a cărui prezență este resimțită ca o amenințare continuă.” - se arată în textul curatorial "Rambo, propaganda politică și arta vizuală a povestirii" de Mirela Ivanciu.
Expoziția va putea fi vizitată de luni până vineri, între orele 10.00 - 14.00 la Galeria Tipografia, în incinta Combinatului Fondului Plastic, Strada Băiculești, nr. 9. Expoziția face parte din circuitul programului "NAG#10: Noaptea Albă a Galeriilor, ediția 2016". Intrarea este libera.

Despre autori

Ramon Sadîc, artist vizual și activist - (n. 1975 la Constanța, RO) a studiat pictură la Universitatea de Arte "Luceafărul" din Bucuresti (2002). În contextul actualei expoziții "Reshaping Memories" de la Galeria Tipografia (08 apr. - 25 apr. 2016) merită menționat faptul că a primit cravata roșie de pionier în anul 1985.
Artist și activist implicat social, colaborează în mod curent cu ONG-urile cele mai active în direcțiile: citizenship, activism civic, implicare și egalitate socială, dreptul la memorie. Neafiliat politic și a-partid, Ramon Sadîc aduce în planul reprezentărilor vizuale ideile umaniste contemporane și controversele
din jurul acestora.
Este autorul câtorva dinte cele mai spectaculoase stencil-uri din București, ceea ce l-a făcut să fie asociat cu genul street-art; lucrările sale variază de la instalații complexe cu mesaj social și tematică politică, la picturi elaborate - adevărate incursiuni în limbajul școlilor cele mai reprezentative ale genului sau la tag-uri cele mai simple, ca niște comentarii puternic amprentate estetic și spray-ate sau lipite (stickers) in situ în context urban. Unele dintre cele mai bine cotate expoziții solo si de grup la care a participat sunt: Memory Repair cu Claudiu Crăciun la Tempoart Gallery (2013); Work in Progress la Garajul Ciclop, curatori Alina Bucur si Iustin Moldovan (2013); Hardfolkcore la Atelier 030202, curator Alexandru Bounegru (2012), SuperEmbrio la MORA Gallery (2010), iar în 2008 partcipă în proiectul “I Love Bucharest” - intervenții vizuale în spațiul public al metroului bucureștean.
www.ramonsadic.com

Mirela Ivanciu, curator și artist - (n. 1970 in Sinaia, RO) a studiat sculptură la Jan van Eyck Academy, Olanda (între 1998-2000) şi s-a specializat apoi în fotografie, medii alternative şi teorie la State University of New York (SUNY) at Buffalo, SUA (2000-2002).
Principalele teme ale lucrărilor sale au fost cele ale impermanenţei şi dragostei şi a relaţiei dintre lumea artistică şi cotidian. A expus internațional în special în Olanda, USA și China. A lucrat cu o varietate de medii și tehnici, genul său favorit fiind lucrările site-specific care presupun includerea luminii ca mediu. „Am trecut de la practica la teorie pentru că m-am străduit să înțeleg trecerea de la artă modernă la cea contemporană prin toate mijloacele accesibile; consider și acum că nu o poți înțelege fărăinstrumentele teoretice necesare. De altfel lucrez alternativ, atât în practică cât și în teorie; pentru mine sunt complementare: practica îmi dă posibilitatea de a mă exprima liber, în timp ce teoria mă ajută să clarific și sintetizez.” povestește Mirela Ivanciu.
Între 2007-2014 a lucrat în Departamentul de Documentare și Departamentul de Educație a Muzeului Național de Artă Contemporană. „La MNAC am fost implicată în proiecte de documentare privind patrimoniul românesc - cumva molipsită de entuziasmul domnului Oroveanu pentru monumente. Ceea ce însă mi-a plăcut cel mai mult a fost micul proiect educațional pe care l-am realizat împreună cu studenții de la Universitatea Națională de Arte și de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu privind conștientizarea, păstrarea patrimoniului și intervenția în spațiul public.”
În prezent este în programul de doctorat al Universității Naționale de Arte din București, finalizând lucrarea cu tema Întâlnirea dintre arta contemporană și filozofia budistă- despre prezență în cotidian și problema interdependenței. „Preocuparea pentru budism nu a apărut într-un moment anume, ci printr-un proces de peste 10 ani prin care m-am apropiat din ce în ce mai mult de viziunea budistă asupra lumii, în care mi-am dat seama treptat că aceasta mi se potrivește cel mai bine.”
Curator al expoziției „Reshaping Memories” de artistul Ramon Sadîc, Mirela Ivanciu declară: „Am ales să colaborez cu Ramon în cadrul acestei expoziții pentru că, întâlnindu-ne și discutând, am citit printre cuvinte și lucrări onestitate și curaj, calități și valori absolut necesare mai ales atunci când artiștii abordează subiecte care țin de spațiul public.”

Mihai Burcea, istoric - (n. 1976, mun. Bucureşti), a absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (2005) şi programul de masterat „România în secolul XX” desfăşurat în cadrul aceleiaşi universităţi (2007). A lucrat ca documentarist la Academia Caţavencu (2004 – mai 2006), redactor la Evenimentul Zilei (mai 2006 – martie 2007) şi expert la IICCMER (mai 2006 – apr. 2013). Împreună cu Marius Stan şi Mihail Bumbeş a publicat Dicţionarul ofiţerilor şi angajaţilor civili ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor (1948 – 1989). Aparatul central, vol. I (2009) şi vol. II (2011), Iaşi, Editura Polirom şi, alături de Ştefan Bosomitu a editat volumul Spectrele lui Dej, Iaşi, Editura Polirom, 2012. De asemenea, Burcea este autorul mai multor studii publicate în volume sau reviste de specialitate. Amintim aici câteva: Mihail Roller (1908 – 1958). O scurtă biografie, în colaborare cu Ştefan Bosomitu, în „Anuarul IICCMER”, vol. VII – 2012, Iaşi, Editura Polirom, 2013; Recuperarea memoriei interbrigadiştilor şi maquisarzilor români. Studiu de caz: Ion Călin (I şi II) în „Analele Universităţii Bucureşti. Ştiinţe politice”, anul XV, nr. 1/2013 şi nr. 2/2013; Constantin Istrate: biografia atipică a unui torţionar în România comunistă, în „Archiva Moldaviae”, nr. 6/2014; Judecarea comuniştilor în timpul războiului. Procesul lui Petre Gheorghe, în Adrian Cioroianu (editor)
„Comuniştii înainte de comunism. Procese şi condamnări ale ilegaliştilor din România”, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2014; Cariera unui fost agent NKVD în anii „puterii populare” din România: Simion Babenco (I) și (II), în „Arhivele Totalitarismului”, Anul XXIII, nr. 86-87, nr. 1-2/2015 și nr. 88-89, nr. 3-4/2015; Scrisori către cei de-acasă. Corespondența voluntarilor români din Brigăzile Internaționale, în „Studia Politica”, Vol. XV, Nr. 3/2015.n prezent este vicepreședinte al Asociației civice „Miliția Spirituală”, asistent cercetare și doctorand al Facultății de Istorie – Universitatea din Bucureşti.

__________________________

Rambo, propaganda politică și arta vizuală a povestirii

de Mirela IVANCIU, curator
București, 2016

Ce argument poți aduce despre un puzzle? O privire directă este mai mult decât un puzzle - mai mult decât cea mai sofisticată combinație. Privirea unui copil, a unui copil obișnuit , care ar putea fi orice copil, însă este artistul când era copil, Ramon Sadîc. Cum anume privirea aceasta împletește firele memoriei personale cu memoria colectivă?
Prezentul este cel care ne construiește agenda memoriei, a rememorării, a re-povestirii și retrăirii istoriei. Nu ne putem baza întru totul pe memoria noastră deoarece este o reconstrucție în care elementele din prezent joacă un rol semnificativ. De aceeea, este foarte important să ne întrebăm cine vrea să-și amintească, de ce și ce?
Care și cât din dramul de libertate pe care îl avem ne face să decidem asupra unui curs al povestirii sau al altuia? Ce atracție vizual-estetică sau de altă natură ne face să selectăm un aspect sau altul, ștergând sau lăsând în umbră altele? Nu știu. Întrebările rămân retorice. Motivația însă este unul dintre cele mai intime momente ale libertății noastre, un moment cheie al libertăților noastre etice, un argument al existenței liberului arbitru. Totuși, atât de fragil, și de deformat contextual de către cunoașterea noastră imperfectă.
Un copil poate să se simtă una cu eroul său, odată cu ale cărui aventuri pe ecran să își formeze sensul actului glorios, moment care pune sămânța unei călătorii eroice în viață. Sămânța poate însă să dormiteze undeva, nelăsată să crească de straturi peste straturi de limbaje de lemn, straturile mesajelor de propagandă - întâi de stânga, apoi de dreapta, apoi iar de stânga... până când stânga și dreapta se amalgamează devenind un rău imposibil de descifrat, dar a cărui prezență este resimțită ca o amenințare continuă.
Care este amenințarea propagandei? Să te pierzi pe tine, sensul propriei realități echilibrate și umane - o identitate pe care apoi te străduiești să o construiești, cu efortul de a pune una lângă alta piesele unui puzzle mărunt. Reconstrucția este a suprafeței picturii, atât monumentală cât și prețioasă. De exemplu, să ștergi figuri de pe o fotografie veche pentru a introduce personajul filmului preferat.
Da, asta face Ramon Sadîc în pictura sa Comunismul Magic. Nu cred că este vorba aici despre nimic altceva decât despre recuperarea magiei acelei priviri directe, adresate privitorului, o întrebare care poate fi asupra alegerii sale în viață sau doar în următorul moment. Care alegere îmi va aduce libertatea? Care alegere mă va duce dincolo de gulagul comunist sau dincolo de panourile cu luminițe colorate și lipsite de sens ale reclamelor capitaliste?
Căutarea în arhive, citarea și aproprierea fragmentelor din poemul-baladă de propagandă al lui Dan Deșliu, Lazăr de la Rusca , “reclama” cu numele lui Gheorghiu-Dej, secvențe din filmul Rambo duc către un proces repetitiv. Repetiția portretului lui Rambo, în secvențe din film apropriate cu “subtitrarea” din Lazăr de la Rusca - fotografia ca material de lucru și pictura, toate se învârt și aduc în prim plan copilul interior amenințat de atâtea planuri cincinale, istorii colective al unor războaie la care autorul nu a fost prezent, însă ale căror consecințe le resimte ca pe o povară de care ar vrea să se elibereze. Povara propagandei, a mortificării emoționale a adevărului este alături de frica pierderii acelui adevăr al privirii directe. Este la fel de
simplu ca firescul unui joc.
Curajul de a fi tu însuți are puterea de a străbate cele mai groase ziduri ale propagandei - dureroase sau fericite, după cum se conturează contextual.
Dar pentru asta trebuie să realizăm că artistul nu prezintă niciodată neutru faptele, că neutralitatea este asemenea cubului alb - o convenție temporară a lumii artistice. Iar emoția, acolo unde este prezentă, alungă frica, acea frică care dă naștere propagandei, care este însăși rațiunea sa de a exista, frica de a pierde puterea politică.

__________________________

Secția de propagandă și agitație a CC al PMR

de Mihai BURCEA, istoric
București, 2016

Secțiile CC al PMR constituiau aparatul de lucru al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. În cadrul acestor structuri politice lucrau câteva sute de funcționari de partid. Acestea au fost înființate la scurtă vreme după ieșirea partidului din ilegalitate (23 august 1944), funcționând în baza unor regulamente/norme interne și a statului PCR/PMR. De-a lungul timpului, secțiile au fost reorganizate în mai multe rânduri, schimbându-și în mod frecvent titulaturile. Amintim aici cele mai importante dintre secțiile CC existente la începutul anilor ’50:
- Secția administrativă a CC al PMR;
- Secția de propagandă și agitație a CC al PMR;
- Secția cadre a CC al PMR;
- Secția gospodăriei de partid a CC al PMR;
- Secţia relaţii externe a CC al PMR;
- Secţia industriei uşoară a CC al PMR;
- Secţia bunuri de consum a CC al PMR;
- Secţia muncă de partid în rândul femeilor a CC al PMR.
Secțiile CC se subordonau Secretariatului CC al PMR (fiecare membru al Secretariatului coordona una sau mai multe Secții) și se ocupau cu avizarea tuturor numirilor/destituirilor din funcțiile prevăzute în nomenclatura CC al PMR. Niciun candidat la poziția de ministru, adjunct de ministru, secretar general de minister, director de direcție ministerială nu putea ocupa acel post fără avizul secției de specialitate a CC al PMR. De pildă, funcțiile de directori de muzee sau de teatre se aflau în nomenclatura Secției de propagandă și agitație a CC al PMR. În anii ’50, șef al Secției de propagandă a CC al PMR a fost Leonte Răutu. Acesta se afla sub îndrumarea directă a lui Iosif Chișinevschi, membru al Biroului Politic și al Secretariatului CC al PMR.