Home | Investigaţii | Lista lui Secu | | Dosarele de cadre ale Nadiei Comăneci

Dosarele de cadre ale Nadiei Comăneci

Autor:Mihai Burcea

| 08.07.2013

La Arhivele Naţionale Istorice Centrale se găsesc două dosare personale/de cadre întocmite de Secţia cadre a CC al UTC pe numele campioanei olimpice, Nadia Comăneci. Motivul pentru care conducerea „pepinierei de cadre a PCR” (UTC) i-a deschis aceste dosare este legat de faptul că înainte de a se retrage din sportul de performanţă, Nadia a fost „aleasă” membră în CC al UTC. Astfel, la Congresul al XI-lea al UTC din mai 1980, Nadia a fost delegată din partea Comitetului Judeţean Hunedoara al UTC pentru a candida la un loc în organul central de conducere al Uniunii. La acea dată, Nadia deţinea funcţia de secretară a Organizaţiei UTC a Lotului Naţional de Gimnastică din Deva, acolo unde sportiva învăţa şi se antrena la celebrul Liceu sportiv din localitate (azi Colegiul Naţional Sportiv „Cetate” din Deva). 

 

Desigur, în zilele noastre pare ridicolă existenţa unei astfel de organizaţii UTC în cadrul colectivului de campioane care se antrena la Deva, însă rolul acesteia era extrem de important în accepţiunea resortului de agitaţie şi propagandă al CC al UTC/PCR, întrucât performanţa sportivă trebuia să fie asociată cu politica regimului (acelaşi regim care se mândrea cu crearea cadrului propice pentru excelenţa în sport). 

 

În funcţia de secretară a Organizaţiei UTC a Lotului Naţional de Gimnastică din Deva, Nadia fusese desemnată în 1976 după sosirea în ţară din Canada şi după ce preşedintele RSR i-a acordat Titlul de „Erou al Muncii Socialiste” (singurul sportiv care a obţinut acest titlu) şi Medalia de aur „Secera şi ciocanul”[1]. Prin propulsarea Nadiei în funcţii de conducere în „organizaţia revoluţionară a tineretului din RSR” şi onorarea ei cu diverse titluri şi premii[2], regimul lui Ceauşescu încerca să se folosească cât mai mult de succesele gimnastei campione.

 

După venirea în Bucureşti, Nadia a fost încadrată la Ansamblul artistic al UTC ca instructor de balet (1 oct. 1980), funcţie care intra în nomenclatura CC al UTC. Nota CC al UTC din 4 octombrie 1980 pe baza căreia Nadia Comăneci a fost angajată la Ansamblul artistic al UTC poartă semnăturile lui Nicu Ceauşescu, Dinu Drăgan, Silvia Trifănescu, Ştefan Knuff şi Octav Cozmâncă.

 

Potrivit documentelor, la începutul anului 1984, deşi nu absolvise încă IEFS-ul, Nadia a obţinut calificarea de antrenor de gimnastică de categoria I, în urma promovării unor examene de calificare în meseria de antrenor, precum şi în urma unei hotărâri a Biroului executiv al CNEFS, condus de către Marin Dragnea (în zilele noastre Marin Dragnea este general de armată în rezervă şi preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război). Odată cu avansarea la excepţional în categoria I de antrenori de gimnastică, Nadia va fi promovată şi pe linie profesională (la Ansamblul artistic al UTC), fiind numită pe postul de maestru de balet dans I, însă fără a primi întreaga retribuţie corespunzătoare funcţiei din cauza neîndeplinirii condiţiilor de studii (1 febr. 1984 – ?).   

 

Într-unul din cele două dosare se găsesc şi câteva documente care conţin informaţii confidenţiale despre viaţa personală a familiei Comăneci, acte pe care am ales să nu le publicăm, întrucât nu fac obiectul acestui material.

 

În perioada 1979 – 1989, în funcţia de prim-secretari ai CC al UTC s-au aflat: Pantelimon Găvănescu (1979 – 1983), Nicu Ceauşescu (1983 – 1987) şi Ioan Toma (1987 – 1989). 

 

Modul de organizare şi funcţionare al CC al UTC era identic cu cel al CC al PCR. Astfel, în sediul CC al UTC din strada Oneşti nr. 4-6 (în zilele noastre aici funcţionează Centrul Naţional al Cinematografiei, iar strada se numeşte Dem. I. Dobrescu) funcţionau secţii (cadre, organizatorică, cancelarie-secretariat, gospodărie, propagandă şi agitaţie etc.), comisii, sectoare şi compartimente (aprovizionare şi desfacere, construcţii, administrare bunuri, transporturi, Ansamblul artistic etc.), acestea fiind încadrate cu instructori, organizatori şi activişti retribuiţi ai CC al UTC. La nivelul anului 1989 existau peste 4 milioane de membri ai UTC, dintre care 500.000 erau activişti (bugetari şi extra-bugetari).

 

În perioada în care a fost membră a CC al UTC (1980 – 1985), Nadia i-a avut colegi pe Nicu Ceauşescu, Octav Cozmâncă (senator PDSR/PSD de Botoşani în perioada 1996 – 2008), scriitorul Dan Nicolae Fruntelată, Tudor Mohora (deputat PSD de Suceava în perioada 2004 – 2008), actorul Mihai Mălaimare (deputat PSD şi PNL de Botoşani în perioada 2004 – 2008), ş.a.m.d. 

 

Pe lângă cele două dosare de cadre despre care am vorbit mai sus, Miliţia spirituală vă prezintă şi un autograf acordat de către fosta campioană ziarului maramureşan – Pentru Socialism – cu două luni înainte de a fugi din ţară[3].

 


[1] În Decretul Prezidenţial prin care Preşedintele RSR a acordat diferite distincţii sportivilor, antrenorilor şi activiştilor care au contribuit la succesul delegaţiei româneşti din Canada, se găseşte şi raportul preşedintelui CNEFS (generalul-locotenent Marin Dragnea) privind participarea României la Jocurile Olimpice, precum şi hotărârea CPEx al CC al PCR prin care acest înalt for de conducere al PCR a aprobat raportul sus-menţionat, dar şi propunerile privind acordarea distincţiilor. Raportul din 14 august 1976 semnat de preşedintele CNEFS arăta clar cui i se datorau succesele olimpicilor români la Montreal: „Rezultatele bune obţinute de sportivii noştri la Olimpiada de la Montreal se datoresc în primul sprijinului neprecupeţit acordat acordat de conducerea partidului, personal de tovarăşul Nicolae Ceauşescu (subl. în original-n.a.), mişcării sportive din patria noastră, îndrumării preţioase şi concrete, pe întreaga perioadă, a activităţii de pregătire, asigurării condiţiilor materiale necesare”. Vezi Decretul Prezidenţial nr. 250 din 18 august 1976 privind conferirea de distincţii ale Republicii Socialiste România unor sportivi, antrenori şi activişti din domeniul educaţiei fizice şi sportului. ANIC, Fond Decrete Prezidenţiale, Dosar nr. 313/1976, f. 1 şi fv. 15.

[2] În memoriile sale, fostul lider comunist Ştefan Andrei vorbeşte de simpatia pe Nicolae Ceauşescu o avea faţă de adolescenta născută în oraşul care purta numele predecesorului său (Gheorghe Gheorghiu-Dej), în ciuda antipatiei soţiei sale, care o prefera pe rivala acesteia, Teodora Ungureanu. De asemenea, Andrei spune că Elena Ceauşescu a fost nemulţumită că Nadiei i s-au atribuit o serie de facilităţi şi bunuri (bani, maşină, scutiri de taxe etc.) după ce i s-a decernat titlul de „Erou al Muncii Socialiste”. Ştefan Andrei în dialog cu Lavinia Betea, Stăpânul secretelor lui Ceauşescu. I se spunea Machiavelli, Bucureşti, Editura Adevărul, 2011, p. 335.

[3] Pentru Socialism-organ al Comitetului Judeţean Maramureş al PCR şi al Consiliului Popular Judeţean Maramureş, 24 septembrie 1989.

Imprimă articol
Micşorează inalțimea scrisuluiMăreşte inălțimea scrisului

Comentarii

Cristina , 09.07.2013, 06:43

Cat de invazive erau observatiile personale?
 
Comentează (toate câmpurile sunt obligatorii)

 

 

 
CAPTCHA image for SPAM prevention

 
PayPal
Minte şi cunoaştere. O perspectivă buddhistă

Minte şi cunoaştere. O perspectivă buddhistă

Această orbitoare absență a luminii

Această orbitoare absență a luminii

De veghe în lanul de secară

De veghe în lanul de secară

Sustine Militia Spirituala prin bannere
Linkuri utile
 
 
IRIR Alttext
© Miliţia Spirituală 2011
Termeni și condiţii Sitemap Designed by GreenAd