Lagărul conștiinței noastre. Demolați zidul!

“Don’t ever take a fence down until you know why it was put up”, spunea cândva poetul american Robert Frost. Noi știm ce e cu gardul din jurul Casei Republicii/ Casei Poporului/ Palatului Parlamentului. Rolul unei astfel de construcții megalomanice în perioada ceaușistă e cunoscut: centralizarea tuturor instituțiilor de partid și de stat (inclusiv CC-ul urma să fie amplasat acolo), dar și protejarea centrului politico-administrativ al statului totalitar numit RSR și a locatarilor săi, de prostime! Zeii comunismului românesc au gândit această abominație arhitectonică la pachet cu un gard solid care le-ar fi asigurat lor (pasămite) confortul de a nu ști ce se întâmplă pe pământ. 

Deși se revendicau de la acest popor obidit (ridicând imensa construcție prin sângele și sudoarea a mii de militari în termen, uteciști și muncitori constructori) prin „originea lor sănătoasă”, această adevărată burghezie roșie nu mai avea nicio treabă cu turma. Întreg centrul civic (B-dul Victoria Socialismului, plus clădirile din jurul Casei Republicii) gândit de comuniști nu și-a schimbat filosofia nici după 1989. În zilele noastre, clădirile din zonă adăpostesc în aceeași manieră cvasi-paranoidă și secretomană (garduri, paznici, oglinzi convexe, camere de luat vederi, senzori – vezi sistemele de securitate din jurul Parchetului General, SRI-ului, Ministerului Justiției, MApN-ului și Palatului Parlamentului) instituțiile democrației românești. Europa civilizată nu are așa ceva, cel puțin nu la dimensiunea și ostentația specifică plaiurilor dâmbovițene! 

Locatarii Palatului Parlamentului se prevalează cu fiece ocazie de legitimitatea cu care i-a încărcat poporul. Casa Poporului (sinonimul cel mai prezent pe buzele tuturor când vine vorba de măgăoaie) nu este însă nici pe departe ceea ce clamează unii a fi. Palatul Parlamentului a continuat să fie o enclavă bizară și lipsită de transparență (fizică și/sau simbolică), un loc aproape ezoteric în care accesul devine mai degrabă o artă și mai puțin un drept natural. Considerăm că burtiera care împrejmuiește în mod ostentativ enorma clădire trebuie eliminată iar accesul liber al cetățenilor la pantele înverzite care duc spre empireul politic, redat celor de drept. 

Eliminarea acestui gard de protecție (fix împotriva celor care trebuie să fie de fapt protejați: cetățenii!) devine o chestiune sinonimă cu evadarea din lagărul propriei noastre conștiințe. Parlamentarii sunt corect protejați înăuntrul clădirii și nu există nicio logică pentru care acest scut simbolic să fie extins. Tot ce este în afara clădirii reprezintă un spațiu public legitim care trebuie asumat ca atare și redat celor care validează de fapt și de drept funcționarea instituțiilor administrative ale statului. 

Gata cu practica totalitară și tarele acestor lustrabili, negustori de funcții sau politruci! Între noi și voi e doar votul, nu betonul. Europa nu ne-a pus niciodată garduri, ci doar ne-a cerut bilete de civilizație. Comportați-vă ca atare, ca europeni și democrați spilcuiți, nu ca oligarhi. Demolați ZIDUL!