Cum se prepară un „kocktail Molotov”?

Un excelent articol semnat de Vasile Ernu pe www.criticatac.ro despre dezbaterea care a avut loc ieri, 11 octombrie, la Ministerul Administraţiei şi Internelor în jurul „Proiectului de lege privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice.”

Preluare criticatac.ro

Ştiţi cum se face un „kocktail Molotov”? Foarte simplu. E nevoie doar de cîteva ingrediente care se găsesc la orice colţ de stradă. Am învăţat să fac un astfel de kocktail în anii perestroika. Se face foarte uşor, repede şi nu costă mai nimic. Însă cine crede că pentru a face un „kocktail Molotov” este nevoie doar de o sticlă, benzină şi un fitil căruia să-i dai foc, se înşeală amarnic. Nu aceste materiale constituie esenţa lui. Ingredientele şi explozia acestui kocktail faimos sînt de fapt cauzele unor efecte de cu totul alt ordin.

Mi-am amintit de această poveste a „kocktailului Molotov” şi lecţia lui, ieri (11 octombrie), cînd am participat la dezbaterea publică organizată de Ministerul Administraţiei şi Internelor în jurul „Proiectului de lege privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice.” Este a doua întîlnire dintre reprezentnţii puterii şi o parte a Societăţii Civile. În fosta Cladire a CC al PCR am avut un déjà vu care mi-a adus aminte de nişte vremuri pe care nu credeam că le voi mai trăi.

Reamintesc că recent (septembrie), cînd acest proiect de lege a fost făcut public, mai multe organizaţii nonguvernamentale l-au contestat printr-o „Declarație de protest cu referire la proiectul Legii privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice”. Principala revendicare era fără echivoc: nu se dorea o discutie pe marginea lui, nu o negociere, ci „retragerea definitivă a proiectului de lege”. Motivul central invocat de semnatari se referea la faptul „că această lege, aflată actualmente în stadiu de proiect, reprezintă, în fapt, o tentativă de a reduce drastic aria de eficienţă reală a unor drepturi cetăţeneşti fundamentale, în primul rând a libertăţilor de asociere şi exprimare”. Protestul semnala că această lege este un atac fără precedent la adresa democraţiei şi ne aruncă înapoi în anii 80. MAI nu a răspuns niciodată direct la acest protest, dar a apelat la două „dezbateri publice” în vederea „îmbunătăţirii acestei legi”. La prima întîlnire, din 15 septembrie 2011, MAI a primit din partea unor ONG-uri un număr important de propuneri, sugestii, modificări.

Ieri (11 octombrie – a doua adezbatere publică)  am asistat însă la o adevărată cacialma a MAI. Liderii mai multor organizaţii nonguvrenamentale au venit să vadă modificările proiectului dar s-au trezit  într-un absurd labirint kafkian. Cu cinism, ironie binevoitoare, cu o anumită superioaritate cum numai birocraţii MAI o pot înscena, ni s-a arătat cum „înalţii dregători” au ascultat de „vocea poporului” şi au făcut modificările de rigoare. Astfel am aflat că s-a schimbat ceva esenţial: nu mai este nevoie de „aprobarea protestelor”, ci de „autorizarea lor”. Cei prezenţi în sală, veniţi să discute cu puterea au rămas stupefiaţi de ipocrizia şi cinismul reprezentanţilor puterii...  Articolul integral aici