Cronica unei partide de conștiință

În seara zilei de 24 noiembrie a.c., Cercul de film al Facultății de Istorie și-a propus să organizeze o dezbatere având în centrul ei mai multe teme: procentul jenant din PIB alocat Educației pe anul 2012 și prins în proiectul de buget aflat pe masa guvernanților (2%); eșecul cvasi-general al unui sistem de educație supus constant experimentelor politice; prăpastia aproape insurmontabilă, căscată cu bună știință și întreținută dintr-un melanj de prostie și egoism politic, între student – obiectul de bază al educației universitare – și decidentul universitar; teleologia de rahat a acestui sistem formator care nu doar că produce „idioți”, ci niște „idioți convenabili” (coduri de bare).

Piața universitară a ajuns un soi de piață agrară și retrogradă care trebuie să penetreze o altă piață, mult mai tehnologizată, și ca atare incompatibilă – piața muncii! Ori între realitate și proiecția suspectă a acestei realități pe pereții amfiteatrelor și pe canturile catedrelor învechite e o diferență catastrofală. La stația de exit a învățământului românesc ne așteaptă neagra genune a vieții prost orânduite. Cu alte cuvinte, ne preocupă și preaocupă ce anume facem după ce suntem supuși acestui „experiment” de învățare (?).

La toată această varză sistemică se adaugă și opacitatea totală și lipsa de intenție comunicațională a decidenților universitar și guvernamental. Acești actori aflați de cele mai multe ori într-o gravă (im)postură publică își trag obloanele pe urechi atunci când vine vorba să asculte ce anume au de spus chiar cei pe care, fortuit, sunt chemați să-i păstorească (vezi non-dezbaterile publice pe marginea legii educației).

Cu toate acestea, și doar pentru a salva aparențele în cărțile de istorie evenimențială ulterioare, au fost uneori consultate de ochii lumii asociațiile studențești contrafăcute, cele care înregimentează formal studenții la înscrierea acestora în facultăți. În ultimii 10 ani, aceste pseudo-asociații studențești, prinse de mirajul facil al fondurilor și coteriilor administrative înalte, nu au făcut altceva decât să mimeze ori să aneantizeze orice fărâmă de manifestare a voinței marii mase studențești. Penibil!

Prezentăm imagini cu coregrafia specială pusă în scenă de firma de pază arvunită de Rectorat și forțele de ordine sub acoperire (Jandarmeria Română). Apoi mai trebuie să precizăm că inițial, marioneta auto-intitulat autonomă – rectorul UB (I. Pânzaru) – a împiedicat pătrunderea în Facultatea de Istorie a participanților la dezbatere, împuternicind firma de pază  (Interguard Serv) să blocheze accesul tinerilor tocmai în casa lor naturală.

După ce a ajuns la fața locului și a constatat că nimeni nu-i periclitează ograda, domn’ Pânzaru, cel care își va părăsi în câteva săptămâni mandatul, a permis cu „mărinimie” această formă de expresie studențească.

O facem senin, calm, fără prea multe comentarii, imaginile vorbesc de la sine despre forța argumentului de stat. E păcat că nu ne putem strânge mai mulți, dar în același timp e bine să ne semnalăm existența. Dacă toate astea vor duce la ceva concret au ba… doar încăpățânarea propriilor convingeri și exuberanța vârstei de aur o vor dovedi cândva…

24 Nov 2011_1

24 Nov 2011_2

24 Nov 2011_3

24 Nov 2011_4