Home | | CNSAS la răscruce. Eliberăm trecutul din prezent!

CNSAS la răscruce. Eliberăm trecutul din prezent!

Autor:Redacția

| 20.03.2012

Semnatarii acestui apel solicită Parlamentului României modificarea legii de organizare şi funcţionare a CNSAS, iar noii conduceri a instituţiei, o schimbare de viziune în acord cu legea, cu standardele europene şi cu solicitările publice.

În martie 2012, expiră mandatele membrilor Colegiului CNSAS. După 13 ani de de la înfiinţare, activitatea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, instituţie fundamentală a democraţiei româneşti, merită o dezbatere de detaliu. La acest moment de bilanţ, istorici şi cercetători au redactat un Raport despre starea CNSAS.

Concluziile Raportului reprezintă un punct de plecare pentru schimbarea CNSAS. Deşi deţine a treia arhivă (2 milioane de dosare) ca mărime din Europa Centrală şi de Est preluată de la fosta poliţie politică, rezultatele CNSAS sunt modeste în raport cu alte instituţii similare europene. Cu toate că s-au făcut paşi importanţi în ultimii ani, Colegiul CNSAS a demonstrat grave carenţe administrative. CNSAS este subfinanţat (bugetul din 2011 s-a redus cu 35% faţă de 2008) şi are personal insuficient (de 10 ori mai puţin decât instituţiile similare), dar Colegiul nu a luat nicio măsură. În plus, existenţa Colegiului este astăzi lipsită de sens atâta vreme cât hotărârile privind colaborarea/necolaborarea cu Securitatea sunt decise de către instanţa de judecată. 

Colegiul CNSAS are probleme în a asigura transparenţa, aşa cum arată relaţia cu cetăţenii. Funcţionarea de ansamblu a instituţiei este greoaie, de la înregistrarea solicitărilor la aprobarea şi primirea copiilor după documente, în ciuda unor câştiguri certe realizate în ultimii ani. Condiţiile de lucru pentru personalul CNSAS au devenit tot mai precare. Mai mult, cu toate că avea această obligaţie legală, CNSAS nu a identificat nicio crimă şi niciun abuz al Securităţii care să merite atenţia Parchetului în cei 24 de km de arhivă, în 13 ani de funcţionare.

Având în vedere problemele cu care se confruntă instituţia este absolut necesară modificarea legii şi schimbarea la vârful CNSAS. Cerem, printre altele, ca dosarele liderilor cultelor religioase să intre în categoria celor care sunt verificate din oficiu de către CNSAS.

Cea mai importantă piedică în funcţionarea instituţiei o reprezintă  organismul de conducere, Colegiul, format din 11 demnitari. Colegiul şi-a dovedit inutilitatea şi incapacitatea administrativă, dublate de costuri mari de funcţionare, lipsă de eficienţă şi imixtiunea politicului. Colegiul trebuie desfiinţat şi înlocuit cu un director general ales prin concurs.

Suplimentarea fondurilor instituţiei şi a personalului reprezintă o prioritate. Personalul trebuie să fie la dimensiunile şi standardele profesionale din instituţiile similare europene. CNSAS trebuie să procedeze la identificarea abuzurilor grave (în special omoruri) comise de fosta Securitate şi la transmiterea de urgenţă a datelor către organele de cercetare penală prin intermediul sesizărilor, aşa cum prevede legea. Principiul transparenţei trebuie aplicat în numeroase direcţii ale activităţii CNSAS.

Iniţiatori:

Asociaţia Mişcarea Civică Miliţia Spirituală;  Ştefan Bosomitu – istoric; Mihail Bumbeş - istoric; Mihai Burcea – istoric; Luciana Jinga – istoric; Dumitru Lăcătuşu – istoric; Andrei Muraru – istoric.

Susţinători:

Asociaţia Pro Democraţia

Grupul de Investigaţii Politice

Centrul pentru politici durabile – Ecopolis

Centrul de resurse pentru participare publică

Dorin Tudoran – scriitor

Armin Heinen – istoric

Cristian Pîrvulescu – politolog

Liviu Antonesei – scriitor

Liviu Mihaiu – jurnalist

Ovidiu Şimonca – jurnalist  

Florea Ioncioaia – istoric

Florin Soare – cercetător

Cristina Roman – istoric

Valerian Stan – jurist

Liviu Brătescu – istoric

Ovidiu Buruiană – istoric

Cristina Diac – istoric

Florin Manole – cercetător

Ruxandra Ivan – politolog

Clara Mareş – istoric

Bogdan-Alexandru Jitea - istoric

Marius Stan – cercetător

Charlotte Ludmer – istoric

Alexandru-Murad Mironov - istoric

Sorin Cucerai – publicist

Raul Cârstocea – istoric

Claude Karnoouh - antropolog/filozof

Sorin Cucerai - publicist

Adrian Dohotaru -activist

Dan Draghia - cercetator

Florina Presada - activista

Costel Popa - activist/politolog

Catrinel Chiriac - activistă

Raluca Grosescu - cercetător

Mihai Dinu Gheorghiu - sociolog

Filip-Lucian Iorga - istoric

Toma Kassovitz - inginer

Ana Ţuţuianu - profesor

Bogdan Duca - politolog

Nicolae Prelipceanu - scriitor

Emanuel Conțac - Lector univ. dr. 

Radu Negrescu-Suţu - scriitor

Alexandra Ionescu - politolog

Corina Doboș - istoric

Oana Tănase - istoric de artă

Ilie Mihalcea - jurnalist

Dorina Rusu -  Jurnalist, Fundația Horia Rusu

Lista rămâne deschisă.

Cei care doresc să susţină acest demers, o pot face trimiţând un mesaj la adresa: militiaspirituala@gmail.com sau pe pagina de facebook a miliţiei spirituale (www.facebook.com/pages/Militia-Spirituala/130535190303804)

  

Raport despre starea CNSAS (format pdf)

Ce este, ce face şi ce a realizat CNSAS până acum

Stafia trecutului recent a bântuit intens societatea românească ultimele două decenii. Înfiinţat în condiţii foarte dificile, în 1999, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a fost de la bun început un compromis între partidele politice. Până atunci, numeroase scandaluri (vezi incinerarea dosarelor la Berevoieşti, în 1990) au scos la iveală pe de o parte existenţa unui număr uriaş de documente ocultate, iar pe de altă parte, manipularea prin publicarea trunchiată şi interesată a informaţiilor din dosare cu scopul anihilării adversarilor politici/publici. Asigurarea accesului la propriul dosar întocmit de fosta poliţie politică a fost cel mai important câştig al înfiinţării CNSAS, însă verificarea colaborării cu Securitatea a persoanelor care ocupă demnităţi publice s-a dovedit de departe cea mai controversată misiune.

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este o instituţie aflată în subordinea Parlamentului, finanţată integral de la bugetul de stat. Consiliul este condus de un Colegiu format din 11 membri, propuşi pentru un mandat de 6 ani de către partidele politice parlamentare, Preşedinte şi Primul-ministru şi investiţi în funcţie prin votul Parlamentului.

Notă: A nu se confunda instituţia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securiţăţii cu Colegiul CNSAS, organism de conducere format din 11 membri.       

CNSAS şi-a început concret activitatea în anul 2000, iar existenţa sa a fost marcată de scandaluri, dar şi de măsuri care au modificat cadrul legislativ de funcţionare.[1] Astăzi, CNSAS îndeplineşte următoarele funcţii de bază: verifică persoane care deţin funcţii sau demnităţi publice, acordă acces cetăţenilor la propriul dosar de Securitate, deconspiră informatori sau ofiţeri ai Securităţii la cererea persoanelor care şi-au consultat dosarul, acordă acces cercetătorilor la documentele din arhiva Securităţii şi utilizează arhiva fostei poliţii politice în scopuri ştiinţifice.

Potrivit legii, una dintre atribuţiile majore ale CNSAS este verificarea legăturilor persoanelor care ocupă funcţii publice cu fosta Securitate. Cu toate acestea, legea nu prevede sancţiuni pentru persoanele care au colaborat cu Securitatea sau care au fost lucrători ai fostei poliţii politice. Aşadar, o persoană publică identificată ca fost colabor/agent al Securităţii – şi care a ascuns acest lucru în declaraţia pe propria răspundere – nu este automat demis din funcţie. Doar în măsura în care se constată falsitatea declaraţiei, autorii pot răspunde penal. Spre deosebire de legile pe baza cărora funcţionează instituţiile similare din Ungaria sau Polonia, legea românească este cea mai puţin restrictivă din acest punct de vedere.

Acest atribut al CNSAS – verificarea persoanelor care ocupă funcţii publice, revoluţionari sau persoane aflate în conducerea ONG-urilor – a prins consistenţă abia începând cu 2005. Până atunci, Serviciul Român de Informaţii a blocat sistematic accesul CNSAS la dosare. Odată cu transferul masiv de dosare (2005-2007), CNSAS a putut verifica persoanele publice şi oferi acces la propriul dosar celor interesaţi. Astăzi, în arhiva CNSAS există aproximativ 2 milioane de dosare, care însumează 24 km liniari de arhivă.

În 2008, legea de funcţionare a CNSAS a suferit mai multe modificări ca urmare a atacării ei cu succes la Curtea Constituţională (eliminarea sintagmei „Securitatea ca poliţie politică”, prezenţa membrilor Colegiului a devenit obligatorie în cazul deciziilor, hotărârile privind colaborarea/necolaborarea trebuie confirmate/infirmate de către instanţa de judecată etc.). Totodată, deşi iniţial legea a permis verificarea prelaţilor, acest lucru a fost eliminat. Dacă în Polonia şi Ungaria cei care decid asupra colaborării/necolaborării cu fosta poliţie politică sunt judecători, în cazul românesc a fost menţinut un colegiu format în majoritate din reprezentanţi ai partidelor politice parlamentare, deşi decizia finală aparţine instanţei judecătoreşti. Astfel, potrivit art. 11 din OUG nr. 24/2008 „(1) Acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, fiind scutită de taxă de timbru. (2) Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs, în condiţiile legii. (3) La dosarul cauzei se depun copii certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, documentele originale putând fi consultate la arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.” Aşadar, procedura este una greoaie care necesită un timp îndelungat şi un mare consum de resurse. Cu titlu de exemplu: în 2008, CNSAS a transmis instanţei 292 de dosare; până în 2009, Curtea a confirmat 53 de decizii, a infirmat 11, 12 au devenit nule (persoanele au decedat între timp), iar 213 nu fuseseră încă soluţionate.

În raport cu alte instituţii similare din Europa Centrală şi de Est, rezultatele CNSAS sunt modeste. În graficul de mai jos, redăm situaţia deconspirărilor în intervalul 2000-2011. Subliniem că CNSAS deţine a treia arhivă (24 km liniari) ca mărime din Europa Centrală şi de Est preluată de la fosta poliţie politică. În Germania, de exemplu, în primii 10 ani de funcţionare, „Oficiul Gauck”, instituţia similară CNSAS, a verificat 1,7 milioane de persoane, descoperind 950.000 de agenţi şi colaboratori ai STASI.

 

Există categorii de funcţionari ai Statului român în rândul cărora CNSAS a identificat un număr redus de colaboratori/lucrători ai Securităţii în raport cu dimensiunea aparatului birocratic respectiv. De exemplu, în rândul personalului diplomatic, CNSAS a identificat doar 11 colaboratori/lucrători ai Securităţii dintre care 2 decizii au fost infirmate de instanţă, 4 confirmate, iar în 5 cazuri procesul este în curs. Prin comparaţie, în ţara vecină, Bulgaria, comisia pentru cercetarea arhivelor fostei poliţii politice comuniste a dezvăluit că aproape jumătate dintre ambasadori au colaborat cu Securitatea bulgară.


Până acum, CNSAS a primit de la SRI/SIE 1418 dosare de cadre ale foştilor ofiţeri de Securitate indiferent de grad. Atragem atenţia să această cifră este reprezentativă pentru deschiderea arătată de serviciile secrete în relaţia cu CNSAS. Deşi conducerea CNSAS consideră că după predarea masivă de dosare din 2005-2006, „nu s-au mai înregistrat « disfuncţionalităţi în problema predării/primirii dosarelor»”, numărul de dosare de cadre dovedeşte contrariul. Amintim aici că în intervalul 1948-1989, anii de funcţionare ai Securităţii, numărul ofiţerilor a variat între 3500 şi 23.000.


     Colaboratori şi lucrători ai Securităţii deconspiraţi de CNSAS                                                                            

 

An

 

 

2000-1

 

 

2002

 

 

2003

 

 

2004

 

 

2005

 

 

2006

 

 

 

 

Deconspirări

 

 

1

 

 

2

 

 

26

 

 

60

 

 

49

 

 

270 informatori

 

 

156 ofiţeri

 

 

An

 

 

2007

 

 

2008

 

 

2009

 

 

2010

 

 

2011

 

 

 

 

Deconspirări

 

 

330 informatori

 

 

610 informatori

 

 

739 informatori

 

 

847 informatori

 

 

867 informatori

 

 

402 ofiţeri

 

 

210 ofiţeri

 

 

298 ofiţeri

 

 

337 ofiţeri

 

 

234 ofiţeri

 

 

O altă funcţie majoră a CNSAS este accesul la propirul dosar întocmit de fosta poliţie politică. În această direcţie, CNSAS a făcut paşi importanţi şi a oferit acces la dosare unui mare număr de cetăţeni. Începând cu 2006, între 2000 şi 3500 de cereri pentru acces la propriul dosar au fost înregistrate la CNSAS. Atât cercetătorii, cât şi petenţii au solicitat şi au primit din partea CNSAS peste 700.000 de copii după documentele Securităţii în 2011, un număr dublu faţă de 2008. Cu toate acestea, numeroşi petenţi au semnalat durata lungă a procesului de consultare a propriului dosar, dificultatea deconspirării colaboratorilor/agenţilor identificaţi în documente, absenţa filelor din dosare ş.a. În acest ultim caz, CNSAS nu are practic niciun control asupra dosarelor primite de la SRI/SIE sau aflate în continuare în posesia celor două servicii secrete.

Studierea arhivei fostei poliţii politice reprezintă o altă funcţie a CNSAS, fie că este vorba despre cercetătorii proprii, fie despre cercetători externi acreditaţi (1200 de cercetători acreditaţi până în prezent). În 2011, aprox. 200 de persoane, un număr mare în comparaţie cu anii anteriori, au cerut să fie acreditate ca cercetători la CNSAS. Din 250 de angajaţi ai CNSAS, media ultimilor ani, există doar 20 de cercetători specializaţi în departamentul de cercetare. Prin accesul sutelor de cercetători, studierea arhivei CNSAS a adus date valoroase despre activităţile Securităţii, prin publicarea a numeroase articole ştiinţifice sau a volumelor de documente. De asemenea, publicarea propriilor dosare ori a informaţiilor din acestea de către petenţi a creat premizele cunoaşterii în detaliu a acţiunilor poliţiei politice comuniste. În timp, s-au înregistrat totuşi numeroase întârzieri între data de transmitere a cererilor şi aprobarea acestora, existând numeroase tergiversări şi în cazul solicitării de fotocopii.

Probleme de funcţionare

Colegiul CNSAS a demonstrat grave carenţe administrative.

CNSAS este subfinanţat şi are personal insuficient, dar Colegiul nu a luat nicio măsură

Conducerea executivă şi administrativă a CNSAS este asigurată, conform legii, de către Colegiul CNSAS. Deşi există 11 demnitari, iar instituţia beneficiază de vizibilitate sporită în spaţiul public, Colegiul CNSAS şi-a dovedit ineficienţa managerială. Cu toate că bugetul instituţiei a scăzut constant în ultimii ani (bugetul din 2011 s-a redus cu circa 35% faţă de 2008, ajungând la aprox. 2,5 milioane euro), conducerea CNSAS nu a făcut niciun demers concret. Numărul angajaţilor a scăzut de la 254 (în 2008) la 234 (în 2011). Doar 20 de persoane (aprox. 10%) din personalul CNSAS lucrează în departamentul de cercetare al instituţiei. În comparaţie cu alte organisme similare din statele europene, personalul CNSAS este foarte redus. Însuşi reprezentanţii CNSAS admiteau în 2009 că, deşi instituţia deţine a treia arhivă ca mărime preluată de la fostele servicii secrete comuniste, personalul CNSAS este de zece ori mai mic decât al altor instituţii similare din Europa. Mai mult, odată cu adoptarea Legii 221/2009, prin care se pot acorda despăgubiri materiale pentru prejudiciile morale suferite prin condamnare sau prin măsuri administrative inclusiv urmaşilor, CNSAS a fost asaltat cu peste 11.000 de cereri (din care au fost soluţionate 9.164). Cu toate acestea, Colegiul CNSAS nu a solcitat Parlamentului niciodată în ultimii 4 ani mărirea fondurilor ori creşterea schemei de personal.

Colegiul CNSAS nu a identificat niciun securist criminal

Potrivit legii, CNSAS avea obligaţia să transmită Ministerului Public sesizări penale în cazurile când identifică situaţii în care organele represive ale fostului regim au săvârşit crime sau abuzuri grave.[1] Cu toate că avea această obligaţie legală, CNSAS nu a identificat nicio crimă şi niciun abuz al Securităţii care să merite atenţia Parchetului în cei 24 de km de arhivă, în 13 ani de funcţionare. 

Colegiul CNSAS ne costă o avere

11 demnitari fac parte din Colegiul CNSAS pentru a decide ceea ce de fapt decide instanţa de judecată, conform OUG 24 din 2008. 11 salarii care însumează pe an aproximativ 800.000 RON. La această sumă se adaugă costurile a 3 locuinţe de serviciu, 11 autoturisme cu şofer şi deplasări. Deşi am solicitat CNSAS informaţii detaliate cu privire la costurile funcţionării Colegiului, răspunsul a fost evaziv.

Din 2008 până astăzi membrii Colegiului au fotocopiat aprox. 80.000 de file din dosarele Securităţii. De la CNSAS am primit un răspuns neclar la întrebarea cine a suportat costurile acestor copii. Prin comparaţie, în întreg anul 2007, toţi cercetătorii acreditaţi de către CNSAS (aprox. 200 de cereri) au primit, în baza solicitărilor, mai puţine copii decât au primit membrii Colegiului în intervalul 2008-2012. Tot prin comparaţie, întreaga Comisie Tismăneanu a avut acces pentru redactarea raportului final la un număr mai mic de copii pentru cei peste 30 de membri şi experţi. 

Deficienţe la capitolul transparenţă

În ciuda faptului că în ultimii ani s-au făcut eforturi în acest sens prin dezvoltarea website-ului şi postarea a numeroase informaţii, CNSAS are totuşi probleme în a asigura transparenţa. De exemplu, există numeroase inventare arhivistice care nu sunt publice, deşi anumiţi cercetători externi au acces la acestea pe baza relaţiilor personale cu conducerea instituţiei. De asemenea, nu există un inventar al dosarelor de problemă, al dosarelor de obiectiv, precum şi al dosarelor provenite de la direcţiile judeţene ale fostei poliţii politice. Studii, periodice sau materiale diverse întocmite de fosta Securitate – care sunt necunoscute cercetătorilor de rând – aşteaptă să fie inventariate.

Prezenţa membrilor Colegiului la şedinţe, dar şi cheltuielile suportate de instituţie cu funcţionarea Colegiului reprezintă de asemenea probleme care par ascunse cu străşnicie de către CNSAS.

Disfuncţionalităţi administrative

Funcţionarea de ansamblu a instituţiei este greoaie, de la înregistrarea solicitărilor la aprobarea şi primirea copiilor după documente, în ciuda unor câştiguri certe realizate în ultimii ani.

În 2007, CNSAS a avut la dispoziţie 10 milioane de dolari pentru a achiziţiona un nou sediu. Totuşi, nici până astăzi noul imobil nu dispune de o sală de studiu adecvată. 25 de locuri sunt rezervate celor 1200 de cercetători acreditaţi şi unui număr şi mai mare de petenţi; în 2011 s-au înregistrat aprox. 2800 de prezenţe la sala de studiu. Condiţiile de lucru pentru personalul CNSAS au devenit tot mai precare, o recunoaştea chiar şi conducerea instituţiei în 2011.

Numeroase probleme întâmpinate de cercetători se regăsesc într-un memoriu depus la CNSAS pe 9 februarie 2011. Documentul semnala că acreditările, primirea documentelor, precum şi programarea la sala de studiu a CNSAS se fac în mod constant cu depăşirea nejustificată a termenelor legale. De la acea dată, conducerea CNSAS a soluţionat favorabil doar o parte a solicitărilor şi nu pentru toţi cercetătorii, ci doar pentru semnatari sau pentru cei care au un suport instituţional solid.

Abuz instituţional

De-a lungul timpului, Colegiul CNSAS a săvârşit abuzuri care au fost parţial cunoscute opiniei publice. De exemplu, cercetătorii externi sunt obligaţi să prezinte CNSAS documente suplimentare pentru acreditare, deşi legea nu prevede acest lucru. Nici OUG din 2008, nici Regulamentul CNSAS nu face nicio precizare de acest fel, existând doar obligaţia menţionării caracterului cercetării şi a formei de valorificare. Subliniem foarte clar că solicitarea de copii după diplome, recomandări etc. reprezintă o supralegiferare şi o încălcare a legii. Practic, s-a ajuns în situaţia în care acest drept să le fie rezervat doar celor care prezintă astfel de documente justificative. Acesta este un caz grav de discriminare între cetăţenii interesaţi de studierea trecutului recent.

În ultimii ani, cercetătorii s-au confruntat şi cu o altă problemă. CNSAS limitează copiile după documente la 50% din conţinutul dosarului, încălcând astfel legea şi dreptul la informare.

De-a lungul anilor, CNSAS şi-a asumat inclusiv o funcţie de cenzură în cazul temelor de cercetare propuse de cercetători. Instituţia s–a erijat în autoritate ştiinţifică – fapt împotriva legii şi în ciuda faptului că nu toţi membrii Colegiului au pregătire academică necesară.

Timpul de aprobare a cererii, timpul de eliberare a fotocopiilor este uneori diferit în funcţie de statutul cercetătorului sau de relaţiile cu membrii Colegiului CNSAS. Au existat cazuri în care fotocopiile au fost aşteptate un an sau chiar mai mult, în timp ce alteori acestea au fost eliberate în câteva zile. Uneori, au fost sesizate cazuri când membrii Colegiului au acordat în mod discreţionar acces la dosare unor personalităţi publice, încălcând regulamentul şi procedurile uzuale, în dispreţul legii şi al celorlalţi petenţi/cercetători. 

Ce soluţii propunem

CNSAS este o instituţie fundamentală pentru democraţia românească. Accesul cetăţenilor la propriul dosar întocmit de fosta Securitate, verificarea persoanelor care ocupă funcţii publice în legătură cu posibila colaborare cu poliţia politică şi cunoaşterea trecutului recent reprezintă condiţii obligatorii pentru asumarea unei jumătăţi de veac de totalitarism comunist. Funcţionarea în parametrii normali a CNSAS defineşte inclusiv relaţia noastră cu trecutul problematic. De aceea, subliniem foarte clar că acest material nu pune la îndoială utilitatea acestei instituţii, ci performanţa administrativă a conducerii şi propune soluţii pentru ameliorarea acestei situaţii, precum şi a cadrului legislativ.

În ciuda faptului că pentru majoritatea românilor accesul la dosarele Securităţii nu prezintă interes, aşa cum arată ultimele sondaje de opinie, existenţa CNSAS nu poate fi pusă la îndoială. Funcţia acestei instituţii este vitală pentru elucidarea trecutului recent şi implicit pentru progresul democraţiei româneşti. Însă CNSAS trebuie să devină o voce a trecutului, nu o fantomă care ascunde trecutul. Astfel, Parlamentul României trebuie să modifice legea de organizare şi funcţionare a CNSAS, iar noua conducere a instituţiei să producă o schimbare de viziune în acord cu legea şi cu solicitările publice. 

Ø  Desfiinţarea Colegiului şi înlocuirea cu un manager desemnat prin concurs public

În România, Colegiul CNSAS este dependent de puterea politică. În condiţiile în care partidele politice parlamentare, dar şi ceilalţi doi decidenţi (Preşedintele şi Primul-ministru) condiţionează alegerea membrilor Consiliului de relaţii privilegiate cu clasa politică, numirea şi activitatea membrilor Colegiului nu poate sta decât sub semnul suspiciunilor şi al imixtiunilor. În plus, există mărturii conform cărora, uneori, deciziile se discută în funcţie de interesele partidelor politice şi se tranzacţionează în raport cu negocierile purtate între membrii Colegiului.

Membrii Colegiului CNSAS nu sunt în majoritate specialişti în cercetarea istorică. Actualul Colegiu arăta astfel, aşa cum a fost investit în urmă cu 6 ani: doi economişti, un jurist, un muzicolog, un scriitor, patru istorici, un teolog, un fost deţinut politic. Din 2008 până astăzi doi membri ai Colegiului au decedat, dar Colegiul a funcţionat fără probleme în 9 oameni.

Colegiul şi-a dovedit inutilitatea şi incapacitatea administrativă, dublate de costuri mari de funcţionare, lipsă de eficienţă şi imixtiunea politicului. Administrarea unei instituţii de 250 de angajaţi trebuie să treacă în sarcina unui bun manager. Nu se justifică existenţa a 11 demnitari care nu mai iau decizii în sensul legii din 1999. Aşa cum arată în acest moment, Colegiul nu este nici un consiliu de garanţie morală, nici un organ administrativ, nici un board academic şi nici măcar o instanţă care decide în privinţa colaborării cu Securitatea. Colegiul trebuie desfiinţat şi înlocuit cu un director general, ajutat de doi adjuncţi, aleşi prin concurs pe un mandat de 3/5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. Directorul general al CNSAS trebuie să fie un specialist în istorie recentă, bun cunăscător al administraţiei şi să fie acreditat academic. El şi adjuncţii săi nu trebuie să interfereze cu politicul decât în chestiunile administrative. Politicul nu are ce căuta într-o instituţie care interoghează trecutul!

Constituirea unui consiliu ştiinţific consultativ din care să facă parte 9 sau 11 membri, neremuneraţi, este de asemenea dezirabilă.

Ø  Eficientizarea activităţii instituţiei

Suplimentarea fondurilor instituţiei şi a personalului reprezintă o prioritate. Personalul trebuie să fie la dimensiunile din instituţiile similare CNSAS.

Pentru ca CNSAS să fie eficient, trebuie în primul rând să înceteze orice formă de discriminare în raport cu cercetătorii şi petenţii şi să respecte termene rezonabile în rezolvarea solicitărilor (acces la propriul dosar, deconspirarea la cerere, acreditări, eliberarea de copii etc.). Durata de executare a copiilor trebuie să se reducă la 30 de zile, un termen rezonabil în raport cu costurile suportate de cercetători/petenţi şi cu interesele acestora.

De îndată, CNSAS trebuie să procedeze la identificarea abuzurilor grave (crime, dispariţii) comise de fosta Securitate şi la transmiterea de urgenţă a datelor către organele de cercetare penală prin intermediul sesizărilor, aşa cum prevede legea.

Condiţiile de acces pentru cercetători trebuie urgent să sufere o transformare pozitivă: termenele de aşteptare trebuie reduse, trebuie căutate soluţii pentru mărirea capacităţii sălii de studiu, a mijloacelor de multiplicare etc.

Accesul rezidenţilor din teritoriu presupune cheltuieli mari, care sunt o piedică atât în a avea acces la propriul dosar, cât şi în cercetarea ştiinţifică. Conducerea instituţiei trebuie să găsească soluţii legale pentru a ameliora acest neajuns.

Dosarele întocmite de Direcţia Poliţiei de Siguranţă au fost preluate de către Securitate, iar acestea se află acum în custodia CNSAS. Din punct de vedere istoric, dar şi din punct de vedere al accesului facil la informaţie, dosarele Siguranţei trebuie să treacă în custodia Arhivelor Naţionale.

Potrivit legii, „Din CNSAS nu pot face lucrătorii Securităţii sau colaboratorii acesteia, astfel cum sunt definiţi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008”. Solicităm completarea acestui alineat prin adăugarea următorului paragraf: „precum şi foşti activişti salarizaţi ai Partidului Comunist, foşti membri ai comitetelor orăşeneşti, municipale şi judeţene ale PCR, foşti membri ai CC al PCR/UCT şi foşti secretari de partid din organizaţii de partid constituite la nivelul întreprinderilor, uzinelor, institutelor, instanţelor, procuraturilor, unităţilor militare” ş.a.m.d.

La 22 de ani de la prăbuşirea regimului comunist, dosarele liderilor cultelor religioase trebuie să intre în categoria celor care sunt verificate din oficiu de către CNSAS.

Ø  Transparenţă în activitatea CNSAS

Principiul transparenţei trebuie aplicat în numeroase direcţii ale activităţii CNSAS: procedura de anonimizare a copiilor solicitate după dosare, programările la sala de studiu a cercetătorilor/petenţilor prin postarea lor în avans pe site-ul instituţiei, prezenţa nominală a cercetătorilor la sala de studiu etc. În interesul cetăţeanului, toate inventarele trebuie să devină publice imediat, fie că vorbim despre dosare de obiectiv, dosarele venite de la direcţiile judeţene ale SRI, dosarele de problemă etc. De asemenea, baza de date cu persoanele pe numele cărora există dosare întocmite de fosta Securitate trebuie să fie accesibilă cu respectarea legii. Regulile de funcţionare a comisiilor mixte CNSAS-SRI/SIE, procesele-verbale ale acestor întâlniri interinstituţionale, protocoalele dintre CNSAS şi alte organisme care deţin arhive ale aparatului represiv trebuie să devină disponibile spre libera consultare.  

Este necesar să oprim tranzacţionarea cu informaţii din dosare care circulă în presă şi în mediile politice înainte ca documentele să ajungă la instanţa de judecată, iar cei vinovaţi să suporte rigorile legii (în 13 ani doar 2 angajaţi ai CNSAS au fost destituiţi, deşi numeroase informaţii au ajuns în spaţiul public; uneori, chiar membrii Colegiului au furnizat astfel de informaţii, fără să plătească administrativ sau penal). 

 


 

[1] CNSAS a fost înfiinţat în baza Legii nr. 187/07.12.1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. După 6 ani, cadrul legal a fost modificat prin OUG nr. 16/22.02.2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. Curtea Constituţională a României a declarat, în 2008, Legea nr. 187/1999 ca fiind împotriva legii fundamentale. Astăzi, CNSAS funcţionează în baza OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008. Regulamentului de organizare şi funcţionare a fost aprobat prin Hotărâre de Guvern la finalul anului 2008.

[2] Art. 17, alin. 2 din Legea nr. 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste; art. 14, lit. g din OUG nr. 24/5.03.2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii; art. 5, lit. h din Hotărârea Colegiului CNSAS nr. 2/18.12.2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al CNSAS.

  

 

 

Imprimă articol
Micşorează inalțimea scrisuluiMăreşte inălțimea scrisului

Comentarii

florea , 27.03.2012, 14:21

Dle Pora , subscriu !
 

Grigore Robert Pora , 26.03.2012, 08:08

Solicit imediat DESFIINTAREA IN CEL MAI SCURT TIMP A CNSAS-ULUI DIN foarte multe MOTIVELE ,printre care
se remarca ,Politia Politica pe care o practica acest gen de Institutie- Consiliu ,sumele imense de bani de la bugetul statului care nu-si au rostul in acest CONSILIU DE TOCAT BANI Publici,incalcarea flagranta a DREPTURILOR OMULUI prin punerea la dispozitie aiurea a datelor din dosarele personale celor care se vor ACREDITATI A CNSAS-ului ,incalcarea ARTICOLELOR Codului Penal prin "SUPUNEREA LA OPROBRIUL PUBLIC" prin orice mijloace , a persoanelor care au dosare la CNSAS ,pentru simplul motiv ca au sustinut, candva in Romania, o Epoca de Aur ,crezand in ea.Solicit Parlamentului Romaniei sa nu mai aloce fonduri de la nici un buget acestui "Consiliu al Vanatoarelor de Vrajitoare ",care este strict folosit pentru reglarile de conturi politice la toate nivelele si sa supuna in Plen DESFIINTAREA CNSAS-ului.
 
Comentează (toate câmpurile sunt obligatorii)

 

 

 
CAPTCHA image for SPAM prevention

 
PayPal
Minte şi cunoaştere. O perspectivă buddhistă

Minte şi cunoaştere. O perspectivă buddhistă

Această orbitoare absență a luminii

Această orbitoare absență a luminii

De veghe în lanul de secară

De veghe în lanul de secară

Sustine Militia Spirituala prin bannere
Linkuri utile
 
 
IRIR Alttext
© Miliţia Spirituală 2011
Termeni și condiţii Sitemap Designed by GreenAd